21 de definiții pentru stelaj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STELAJ, stelaje, s. n. Mobilă formată din rafturi suprapuse, pe care se pot așeza cărți sau alte obiecte; etajeră. – Din germ. Stellage.

STELAJ, stelaje, s. n. Mobilă formată din rafturi suprapuse, pe care se pot așeza cărți sau alte obiecte; etajeră. – Din germ. Stellage.

stelaj sn [At: STAMATI, D. / V: (înv) ~agiu, (reg) stal~, stalajie sf (Pl: stalajii), stalaș, stălag, stăl~, stăla sf, stălaș, ~ag, șt~ (Pl: ștelagii) / Pl: ~e și (înv) ~uri / E: ger Stellage] 1 Mobilă formată din rafturi suprapuse pe care se păstrează diferite obiecte (mai ales cărți sau vase) Vz etajeră. 2 (Reg) Dulap (pentru vase). 3 (Trs) Firidă (1). 4 (Reg; îf stălaj) Tejghea. 5 (Îvr) Eșafodaj (1).

STELAJ, stelaje, s. n. (Regional) Mobilă formată din rafturi suprapuse pe care se pot așeza cărți (v. etajeră), vase de bucătărie sau alte obiecte.

STELAJ s. n. 1. piesă de mobilier formată din rafturi suprapuse, pe care se așază cărți sau alte obiecte; etajeră. 2. schelet metalic care susține aparate, instrumente și dispozitive, o instalație electrică. (< germ. Stellage)

STELAJ ~e n. Mobilă formată din rafturi suprapuse; etajeră mare. /<germ. Stellage

*steláj n., pl. e (germ. stellage, d. fr. étalage, etalaj. care vine, d. germ. stall, grajd, loc. V. etalaj, stal). Rar. Dulap cu geamurĭ și polițe p. prăvăliĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stălaj, stălaje, (stălajă, stelajă), s.n. – (reg.) 1. Raft în cămară. 2. Dulap închis cu uși în față și cu picioare foarte scurte (Lăpuș). Piesă de mobilier utilizată pentru păstrarea alimentelor (oale cu lapte, slănină etc); își avea locul în tindă sau în cămară, pe podea (Mirescu, 2006). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, în var. stălajă (DRT). – Din germ. Stellage „raft, etajeră” (MDA).

stălaj, -e, (stălajă, stelajă), s.n. – 1. Raft în cămară. 2. Dulap închis cu uși în față și cu picioare foarte scurte (Lăpuș). Piesă de mobilier utilizată pentru păstrarea alimentelor (oale cu lapte, slănină etc); își avea locul în tindă sau în cămară, pe podea (Mirescu, 2006). Termen atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei: stălajă (DRT). – Din germ. Stellage „raft, etajeră”.

Intrare: stelaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stelaj
  • stelajul
  • stelaju‑
plural
  • stelaje
  • stelajele
genitiv-dativ singular
  • stelaj
  • stelajului
plural
  • stelaje
  • stelajelor
vocativ singular
plural
stelag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stălajă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stălag
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stălaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stalaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stalajie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stălaș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stalaj
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stelagiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stelaj, stelajesubstantiv neutru

  • 1. Mobilă formată din rafturi suprapuse, pe care se pot așeza cărți sau alte obiecte. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: etajeră
  • 2. Schelet metalic care susține aparate, instrumente și dispozitive, o instalație electrică. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.