3 intrări

47 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STEL, steluri, s. n. (Bot.) Cilindru (4) central. – Din germ. Stele.

STEL, steluri, s. n. (Bot.) Cilindru (4) central. – Din germ. Stele.

stel sn [At: DN3 / Pl: ? / E: ger Stele] (Bot ) Partea centrală din structura rădăcinii și tulpinii, care conține țesuturile conducătoare Si: cilindru central.

STEL s.n. (Bot.) Partea centrală din structura rădăcinii și tulpinii, care conține țesuturile conducătoare; cilindru central. [< germ. Stele].

STEL1 s. n. cilindru central al axei vegetalelor vasculare, care conține țesuturile conducătoare. (< fr. stèle, germ. Stele)

ȘTIR s. m. Numele a trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tupina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca hrană pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., sb. štir.

știr5 s [At: ALR SN II h 619/836 / V: (reg) ștel / Pl: ? / E: ns cf ster, ger Ster] (Reg) Grămadă de trunchiuri.

știr6, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 204v/14 / V: (îrg) sti a / Pl: ~i, ~e / E: ns cf ngr στετρα, alb shtjerrë] 1-2 (Îvp) (Ființă) sterilă Si: sterp. 3-4 (Reg) (Plantă) neroditoare.

știr7, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~e / E: ns cf știr3, știros1] (Îvr) Acru.

știr4 s [At: LEXIC REG. II, 54 / Pl: ? / E: nct] (Trs; c. i. obiecte de îmbrăcăminte; îe) A lua de-a ~ul A lua la purtat.

știr3 sms [At: ANON. CAR. / V: (rar) st~ / E: bg щир, srb štir] 1 (Șîc ~-mic, ~-bun, ~-prost, ~-roșu, ~-porcesc) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în glomerule, cu frunze acrișoare la gust și comestibile Si: (reg) moțul-curcanului (Amaranthus angustifolius). 2 (Șîc ~-sălbatic, ~-verde, ~-porcesc, ~-alb, ~-de-porci) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic (ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor), care servește ca hrană pentru porci Si: (reg) știriță2 (Amaranthus retroflexus). 3 (Șîc ~-roșu, ~-roșu-de-grădină, ~-de-grădină) Plantă erbacee ornamentală, cu frunzele roșii, pețiolate, cu florile purpurii, dispuse în glomerule la baza frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri (Amaranthus paniculatus). 4 (Bot; reg; șîc ~-roșu) Moțul-curcanului (Amaranthus caudatus). 5 (Șîc ~-prost, ~-mic) Planta Amaranthus lividus. 6 (Șîc ~-roșu, ~-de-ogoare) Planta Amaranthus hypochondriacus. 7 (Șîc ~-alb) Planta Amaranthus albuș. 8 (Șîc ~creț) Planta Amaranthus crispus. 9 (Bot; reg; șîc ~-roșu, -~alb) Lobodă (Atriplex hortensis). 10 (Bot; reg; șîc ~-negru) Pelin-negru (Artemisia vulgaris). 11 (Bot; reg) Talpa-gâștei (Atriplex patula). 12 (Bot; reg) Coada-vulpii (Phleum paniculatum). 13 (Bot; reg) Bănuț (Bellis perennis). 14 Planta Chenopodium polyspermum. 15 Mâncare preparată din știr3 (1).

știr1 sn [At: ALR II, 5670/353 / V: (reg) șpir / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Mar) Lanț. 2 (Reg; îf șpir) Fiecare dintre cele două lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic.

*AMARANTĂ (pl. -te) sf. 🌿 = ȘTIR [fr. < lat.].

ȘTIR s. m. Nume dat la trei plante erbacee, dintre care una cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius), alta cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca nutreț pentru porci (Amaranthus retroflexus), iar a treia cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). – Din bg., scr. štir.

ȘTIR s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemulețe rotunde și reunite într-un spic, cu frunzele comestibile (Amarantus blitum). Din mers oamenii molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271. Ș-acu mănînc ia borș cu știr de mă prăpădesc. ALECSANDRI, T. 613. Mălai dulce e minunat de bun cu borș cu știr. ȘEZ. v 52. ◊ Expr. Ai fost floare trandafir, dar acum ești borș cu știr, se spune despre bătrîni. De departe trandafir, de aproape borș cu știr, se spune în batjocură, despre o femeie urîtă. Fă cunoștință cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mănîncă tot ce zboară și se întîmplă de departe trandafir și de aproape borș cu știr. NEGRUZZI, S. I 251. 2. Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, solidă, păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf aspru la vîrful ramurilor; servește ca hrană pentru porci (Amarantus retroflexus). Cică vorba ceea: dumnezeu ferească grădina de știr și pămîntul de chir! ALECSANDRI, T. 1615. 3. Compus: știr-roșu = plantă erbacee ornamentală cu frunzele roșii și cu flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subțioara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri (Amarantus sanguineus).

STEL2(O)-, -STEL, -STELIE elem. „cilindru central”. (< fr. stél/o/-, -stèle, -stélie, cf. lat. stela, gr. stele)

ȘTIR m. 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori verzi, dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile. ◊ Borș (sau ciorbă) cu ~ se spune despre ceva de calitate proastă. 2) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic, folosită ca nutreț. 3) Plantă cu frunze roșii și flori purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde, folosită în scopuri decorative. /< bulg., sb. štir

ȘTIR adj. (Ban.) Acru. Shtir. Acerhus. AC, 372. Etimologie: cf. știr „plantă erbacee” (< bg., scr. štir), știros „acru”. Vezi și știros. Cf. ș t i r o s.

știr m. plantă ale cării frunze ovale țăranul le mănâncă gătite cu borș, mai ales în zilele de post (Amarantus frumentaceus): știrul e o varietate de amarant. [Șerb. ȘTIR].

1) știr m. ca plantă și n. ca aliment (bg. sîrb. štir). O buruĭană pe ale căreĭ frunze țăraniĭ le pun în borș (amarantus). Fig. Borș (cĭorbă) de știr, lucru prost: de departe trandafir, ĭar de aproape borș de știr!

2) știr, -ă adj. (ngr. stiros, vgr. steîros, sterp, de unde și bg. štir, sterp. Cp. și cu vsl. štir, întreg. V. sterp 2). Vest. Sterp: oĭ știre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTIR s. (BOT.) 1. (Amaranthus retroflexus) (reg.) știriță. 2. (Amaranthus angustifolius) moțul-curcanului.

ȘTIR s. (BOT.) 1. (Amaranthus retroflexus) (reg.) știriță. 2. (Amaranthus angustifolius) (reg.) moțul-curcanului.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

știr (-ri), s. m. – Amarant (Amarantus blitum, A. retroflexus, A. sanguineus). – Mr. știr. Sl. štirŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 393; Conev 44), cf. bg., sb., ceh. štir, tc. iștir.Der. știri, vb. refl. (Mold., a avea gîtul uscat); știros, adj. (acid, acerb).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

-STEL (-STELĂ) „columnă, cilindru central”. ◊ gr. stele „coloană, columnă” > fr. -stèle, engl. id., germ. id. > rom. -stel și -stelă.

știr5, -ă, adj. (înv.) acru.

știr1, știruri, s.n. (reg.) 1. lanț. 2. (în forma: șpir) fiecare dintre cele două lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic.

știr2, s.n. (reg.) grămadă de trunchiuri.

știr3 s.n. (reg.; în expr.) a lua de-a știrul = a lua la purtare (hainele).

știr4, -ă, adj. (înv. și pop.; mai ales despre femelele animalelor și despre femei) steril, sterp; (despre plante) neroditor.

știr, s.n. – v. șpir („lanț”).

știr, -uri, (șpir), s.n. – Lanț (Lenghel 1979; Hotea 2006). Atestat doar în Maramureș. – Et. nec. (MDA).

-STELIE „tijă vegetală, cilindru central”. ◊ gr. stele „stîlp, coloană” > fr. -stélie, germ. id., engl. -stely > rom. -stelie.

STELO- „cilindru central”. ◊ gr. stele „stîlp, coloană” > fr. stélo-, engl. id., germ. id. > rom. stelo-.~lemă (v. -lemă1), s. f., țesut vegetal care acoperă cilindrul central.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AMARANTHUS L. ȘTIR, fam. Amarantaceae. Gen originar din regiuni tropicale și subtropicale, 50 specii, anuale, erbacee, pendente, erecte sau culcate pe sol. Flori unisexuate sau hermafrodite (3-5 petale uscat- pergamentoase), albicioase, roșietice pînă la roșii-purpur, mici, în panicule terminale formate din spice compacte, lungi. Fruct cu o singură sămînță. Tulpini simple, fragile și frunze viu colorate, alterne.

Intrare: stel (s.n.)
stel1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stel
  • stelul
  • stelu‑
plural
  • steluri
  • stelurile
genitiv-dativ singular
  • stel
  • stelului
plural
  • steluri
  • stelurilor
vocativ singular
plural
Intrare: stelo
stelo
prefix (I7-P)
  • stelo
sufix (I7-S)
  • stelie
stel2 (afix) element de compunere
afix (I7)
  • stel
Intrare: știr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știr
  • știrul
  • știru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • știr
  • știrului
plural
vocativ singular
plural
ștel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stel, stelurisubstantiv neutru

etimologie:

stelo

  • 1. Element de compunere cu semnificația „cilindru central”. MDN '00
etimologie:

știrsubstantiv masculin

  • 1. Numele a trei plante erbacee: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Plantă cu tulpina ramificată, cu flori verzi dispuse în ghemulețe rotunde și cu frunze comestibile (Amaranthus angustifolius). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Din mers oamenii molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici, știr, măcriș și crupe. CAMILAR, N. I 271. DLRLC
      • format_quote Ș-acu mănînc ia borș cu știr de mă prăpădesc. ALECSANDRI, T. 613. DLRLC
      • format_quote Mălai dulce e minunat de bun cu borș cu știr. ȘEZ. V 52. DLRLC
      • chat_bubble Ai fost floare trandafir, dar acum ești borș cu știr, se spune despre bătrâni. DLRLC
      • chat_bubble De departe trandafir, de aproape borș cu știr, se spune în batjocură, despre o femeie urâtă. DLRLC
        • format_quote Fă cunoștință cu fata; n-o lua numai pe auzite, pentru că nu se mănîncă tot ce zboară și se întîmplă de departe trandafir și de aproape borș cu știr. NEGRUZZI, S. I 251. DLRLC
    • 1.2. Plantă cu tulpina dreaptă, solidă și păroasă, cu flori verzi, mărunte, reunite într-un spic ca un fel de pămătuf la vârful ramurilor, și care servește ca hrană pentru porci (Amaranthus retroflexus). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: știriță
      • format_quote Cică vorba ceea: dumnezeu ferească grădina de știr și pămîntul de chir! ALECSANDRI, T. 1615. DLRLC
    • 1.3. Plantă cu frunzele roșii și florile purpurii, dispuse în ghemulețe rotunde la subsuoara frunzelor superioare sau în spice lungi și subțiri, folosită ca plantă ornamentală (Amaranthus paniculatus). DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.