San-Stefano n. sat și mică schelă în Turcia, aproape de Constantinopole, unde fură semnate în 1878 preliminările de pace între Ruși și Turci și cari, modificate de Puteri, formară tractatul din Berlin (1878).

STEFANO- „cerc, coroană, verticil”. ◊ gr. stephanos „coroană” > fr. stéphano-, engl. id., germ. id. > rom. stefano-. □ ~carp (v. -carp), adj., cu fructele dispuse în formă de coroană; ~ceras (v. -ceras), s. m., amonit din jurasic, cu ombilic mare, cu pîntecele larg și cu o coroană de tuberculi pe cochilie; ~cont (v. -cont), s. m., zoospor sferic care prezintă la polul apical o coroniță de cili, prezent la algele verzi; ~odofite (v. odo-, v. -fit), s. f. pl., plante cu achene inferioare.

SAN STEFANO, localit. în Turcia europeană, pe malul str. Bosfor, la 11 km V de Istanbul. S.S. este denumirea italiană a localit. Yeșilkoy. Aeroportul internațional „Atatürk”. Aici s-a semnat, la 19 febr./3 mart. 1878, Tratatul de Pace care încheia Războiul Ruso-Româno-Turc din 1877-1878. Prevedea, printre altele, recunoașterea independenței Serbiei, Muntenegrului, României și autonomia Bulgariei, Bosniei și Herțegovinei. Tratatul de la S.S. a fost revizuit de către Congresul de la Berlin (13 iun. -13 iul. 1878).