12 definiții pentru sticluță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STICLUȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) stecluță s. f.] – Sticlă + suf. -uță.

STICLUȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II); sticlișoară, sticluliță. [Var.: (reg.) stecluță s. f.] – Sticlă + suf. -uță.

sticluță sf [At: IST. AM. 84r/12 / V: stec~ / Pl: ~țe / E: sticlă + -uță] 1-2 (Șhp) Sticlă (1) mică Si: (rar) sticlișoară (1-2), sticluliță (1-2), sticlușoară (1-2), (reg) glăjiță, glăjuliță, șipușor. 3 Conținutul unei sticluțe (1) Si: (rar) sticlișoară (3), sticluliță (3), sticlușoară (3), (reg) glăjiță (2), glăjuță (2), șipușor. 4 Conținutul unei sticluțe (1) împreună cu vasul respectiv Si: (rar) sticlișoară (4), sticluliță (4), sticlușoară (4), (reg) glăjiță (2), glăjuță (2), șipușor. 5 (Îvr; spc; îf stecluță) Ventuză medicală.

STICLUȚĂ, sticluțe, s. f. Diminutiv al lui sticlă (II 1). A! mizerabile! ai gîndit că dacă mi-ai luat sticluța cu vitrionul, nu o să mai găsesc alta! Ți-am făgăduit să-mi răzbun. CARAGIALE, O. I 218. La Paris, în lupanare de cinisme și de lene... Acolo v-ați pus averea, tinerețele, la stos... Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă. EMINESCU, O. I 151. – Variantă: (Mold.) stecluță (NEGRUZZI, S. I 209) s. f.

sticlúță f., pl. e (dim. d. sticlă). Vest. Flacon, șip, mic vas de sticlă (ca cele de farmacie). – În Mold. sud stecluță, în nord. șip.

STECLUȚĂ s. f. v. sticluță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sticluță (desp. sti-clu-) s. f., g.-d. art. sticluței; pl. sticluțe

sticluță (sti-clu-) s. f., g.-d. art. sticluței; pl. sticluțe

sticluță s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. sticluței; pl. sticluțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STICLUȚĂ s. (rar) sticlișoară, sticluliță, sticlușoară, (reg.) șipușor, (Transilv. și Bucov.) glăjiță, glăjuță. (O ~ cu parfum.)

STICLUȚĂ s. (rar) sticlișoară, sticluliță, sticlușoară, (reg.) șipușor, (Transilv. și Bucov.) glăjiță, glăjuță. (O ~ cu suc.)

Intrare: sticluță
sticluță substantiv feminin
  • silabație: sti-clu-ță info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sticluță
  • sticluța
plural
  • sticluțe
  • sticluțele
genitiv-dativ singular
  • sticluțe
  • sticluței
plural
  • sticluțe
  • sticluțelor
vocativ singular
plural
stecluță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stecluță
  • stecluța
plural
  • stecluțe
  • stecluțele
genitiv-dativ singular
  • stecluțe
  • stecluței
plural
  • stecluțe
  • stecluțelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sticluță, sticluțesubstantiv feminin

  • 1. Diminutiv al lui sticlă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A! mizerabile! ai gîndit că dacă mi-ai luat sticluța cu vitrionul, nu o să mai găsesc alta! Ți-am făgăduit să-mi răzbun. CARAGIALE, O. I 218. DLRLC
    • format_quote La Paris, în lupanare de cinisme și de lene... Acolo v-ați pus averea, tinerețele, la stos... Ne-ați venit apoi, drept minte o sticluță de pomadă, Cu monoclu-n ochi, drept armă bețișor de promenadă. EMINESCU, O. I 151. DLRLC
etimologie:
  • Sticlă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.