18 definiții pentru stavă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STAVĂ, stave, s. f. (Reg.) Herghelie. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. [Var.: stea s. f.] – Cf. bg. stava, alb. stavë.

STAVĂ, stave, s. f. (Reg.) Herghelie. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. [Var.: stea s. f.] – Cf. bg. stava, alb. stavë.

stavă sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 100 / V: stea~ (Pl: steve) / Pl: ~ve, (reg) stăvi, steve / E: ns cf lat stalla, alb stavë „mulțime; grămadă de lemne”] 1 (Îrg) Herghelie (1). 2 (Reg) Îngrăditură în care se țin, mai ales în timpul verii, caii la pășunat. 3 (Reg) Loc (răcoros sau ferit) situat mai ales în pădure, înaintea strungii oilor sau lângă o apă unde se odihnesc, de obicei noaptea, vitele Si: (pop) staniște (1), (reg) bătătură1 (8), bouriște, meriză, merizătoare, meriziște, meriziștină, merizuș, torină, toriște. 4 (Reg) Loc unde pasc caii. 5 (Olt) Grămadă de snopi făcută pe câmp (formată de obicei din 13 snopi) Si: (reg) pletiță.

STAVĂ, stave, s. f. Herghelie. Stava de cai păștea în șesul mlăștinos al Frumoasei. SADOVEANU, V. F. 79. Caii sînt arme-n război și războiul e-a stavelor spaimă. COȘBUC, AE. 62. Lumea, țeara-mi strigă hoț, C-am furat eu caii toți; Dar eu, zău, nu i-am furat, Făr’ cu stava i-am mînat de la nemeșul bogat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. ♦ Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. (Atestat în forma steavă) Merg la stîne, le petrec Și de-acolo încă plec Gios pe valea Oltului La steava ungurului. ALECSANDRI, P. P. 314. – Variantă: (învechit) stea s. f.

STAVĂ s. f. 1. (Mold., Ban.) Herghelie. A: Lupul...pre cît mai aproape putu, lîngă stavă să apropie. CI, 100. C: Stavĕ. Grex. AC, 371. 2. (Trans. SV) Îngrăditură în care se țin caii la pășunat. Veni ispravnicul de la stava cailor. A 1776, 99v. Etimologie: cf. bg. stava, alb. stavë. Vezi și stăvar. Cf. herghelie.

stavă f. Tr. herghelie: la stava Ungurului POP. [Cf. albanez STAVĂ, mulțime].

stávă f., pl. e și ăvĭ (nsl. stava, „stare” vsl. bg. „articulatiune”, infl. de vsl. bg. sîrb. stado, turmă. V. - și ră-stav, po- și za-stavă). Vest. Herghelie.

STEA s. f. v. stavă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sta (reg.) s. f., g.-d. art. stavei; pl. stave

sta (reg.) s. f., g.-d. art. stavei; pl. stave

sta s. f., g.-d. art. stavei; pl. stave

sta s. f., pl. stave (stăvi)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STA s. v. herghelie, staniște.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

stavă, stave s.f. 1. (înv. și reg.) herghelie de cai. 2. (reg.) loc îngrădit în care se țin vara caii, pentru a paște împreună. 3. (reg.) loc răcoros, mai ales cu umbră, unde se odihnesc noaptea sau ziua la amiază, vara, vitele, oile, caii; staniște, meriză, toriște. 4. (reg.) loc unde pasc caii. 5. (reg.) grămadă de snopi făcută pe câmp (formată din 13 snopi); pletiță, cârstă.

stavă, stave, s.f. – (reg.; înv.) Herghelie. „Avea stâni de oi, ciurdă de vaci, stavă de cai” (Lenghel, 1979: 198): „La stavă și-o d-alergat, / Murguțu și l-o luat” (Bârlea, 1924, II: 51). – Cf. bg. stava, alb. stavë (Șăineanu, DEX); cf. lat. stalla, alb. stavë (MDA).

stavă, stave, s.f. – Herghelie. „Avea stâni de oi, ciurdă de vaci, stavă de cai” (Lenghel 1979: 198): „La stavă și-o d-alergat, / Murguțu și l-o luat” (Bârlea 1924 II: 51). – Cf. alb. stavë (DEX).

Intrare: stavă
stavă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sta
  • stava
plural
  • stave
  • stavele
genitiv-dativ singular
  • stave
  • stavei
plural
  • stave
  • stavelor
vocativ singular
plural
stavă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sta
  • stava
plural
  • stăvi
  • stăvile
genitiv-dativ singular
  • stăvi
  • stăvii
plural
  • stăvi
  • stăvilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stea
  • steava
plural
  • steve
  • stevele
genitiv-dativ singular
  • steve
  • stevei
plural
  • steve
  • stevelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sta, stavesubstantiv feminin

  • 1. regional Herghelie, staniște. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stava de cai păștea în șesul mlăștinos al Frumoasei. SADOVEANU, V. F. 79. DLRLC
    • format_quote Caii sînt arme-n război și războiul e-a stavelor spaimă. COȘBUC, AE. 62. DLRLC
    • format_quote Lumea, țeara-mi strigă hoț, C-am furat eu caii toți; Dar eu, zău, nu i-am furat, Făr’ cu stava i-am mînat de la nemeșul bogat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 291. DLRLC
    • 1.1. Loc îngrădit în care se țin vara caii pentru a paște împreună. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Merg la stîne, le petrec Și de-acolo încă plec Gios pe valea Oltului La steava ungurului. ALECSANDRI, P. P. 314. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.