steatonecroză sf [At: DN³ / Pl: (nob) ~ze / E: fr stéatonécrose] (Med) Necroză a țesutului gras.

STEATONECROZĂ s.f. (Med.) Necroză a țesutului gras. [< fr. stéatonécrose, cf. gr. stear – grăsime, nekrosis – mortificare].

STEATONECROZĂ s. f. necroză a țesutului adipos. (< fr. stéatonécrose)

steatonecroză s. f. (sil. ste-a-), g.-d. art. steatonecrozei; pl. steatonecroze

STEATO- „gras, adipos; adipozitate”. ◊ gr. stear, steatos „grăsime” > fr. stèato-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. steato-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce grăsime; ~litic (v. -litic₂), adj., (despre substanțe) care dizolvă grăsimile; ~liză (v. -liză), s. f., proces de dizolvare a grăsimilor în timpul digestiei intestinale; ~necroză (v. -necroză), s. f., proces de necrozare a țesutului gras; ~pig (v. -pig), adj., (despre femei) care prezintă steatopigie; ~pigie (v. -pigie), s. f., depunere abundentă de grăsime în regiunea fesieră; ~ree (v. -ree), s. f., eliminare excesivă de grăsime odată cu materiile fecale, datorită insuficienței exocrine a pancreasului.