STAȚIOGRAF, stațiografe, s. n. (Nav.) Instrument pentru determinarea pe o hartă a poziției unei nave. [Pr.: -ți-o-] – Din it. staziografo.

stațiograf sn [At: LTR² / P: ~ți-o~ / Pl: ~e / E: it staziografo] Instrument pentru fixarea pe o hartă a locului unde se găsește o navă, cu ajutorul a două unghiuri orizontale luate de la trei obiecte care sunt situate pe uscat.

STAȚIOGRAF, stațiografe, s. n. (Mar.) Instrument pentru determinarea pe o hartă a poziției unei nave. [Pr.: -ți-o-] – Din it. staziografo.

STAȚIOGRAF s.n. (Mar.) Instrument de navigație pentru determinarea pe o hartă a poziției unei nave cu ajutorul a două unghiuri orizontale măsurate la trei repere costiere. [Pron. -ți-o-. / < it. staziografo].

STAȚIOGRAF s. n. instrument de navigație pentru determinarea pe o hartă a poziției unei nave cu ajutorul a două unghiuri orizontale, măsurate la trei repere costiere. (< it. staziografo)

stațiograf s. n. (sil. -ți-o-graf), pl. stațiografe

STAȚIO- „poziție, reper costier”. ◊ L. statio „stație navală, port” > it. stazio- > rom. stațio-. □ ~graf (v. -graf), s. n., instrument de navigație pentru determinarea pe o hartă a poziției unei nave cu ajutorul a două unghiuri orizontale măsurate la trei repere costiere.