stauroplegie sf [At: DN³ / P: sta-u~ / Pl: ? / E: fr stauroplégie] (Med) Paralizie încrucișată a membrelor corpului.

STAUROPLEGIE s.f. (Med.) Paralizie încrucișată a membrelor corpului. [Gen. -iei. / < fr. stauroplégie, cf. gr. stauros – cruce, plege – lovitură].

STAUROPLEGIE s. f. hemiplegie care afectează unul din membrele superioare și membrul inferior opus. (< fr. stauroplégie)

STAURO- „cruce, încrucișare, palisadă”. ◊ gr. stauros „cruce, gard, palisadă” > fr. stauro-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. stauro-. □ ~filă (v. -fil₂), s. f., frunză formată din celule palisadice; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată; ~id (v. -id), adj., în formă de cruce; ~lit (v. -lit₁), s. n., silicat natural de aluminiu și fier, cristalizat în sistemul rombic; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie încrucișată a membrelor corpului; ~spor (v. -spor), s. m., spor în formă de stea, cu trei sau mai multe brațe; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., glomerul cu patru grăuncioare de polen.