9 definiții pentru staurolit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
staurolit, ~ă sn [At: PĂCALĂ, M. R. 7 / P: sta-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: fr staurolite, ger Staurolit] Silicat natural de aluminiu și de fier cristalizat în sistem rombic, de culoare brună-roșiatică până la negricioasă, sticlos și dur, ale cărui varietăți limpezi sunt pietre semiprețioase.
STAUROLIT s.n. Silicat natural de aluminiu și de fier hidratat. [Pron. sta-u-. / < fr. staurolite, cf. gr. stauros – cruce, lithos – piatră].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STAUROLIT s. n. silicat natural de aluminiu și de fier hidratat. (< fr. staurolite)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
staurolit (desp. sta-u-) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
staurolit (sta-u-) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
staurolit s. n. (sil. sta-u-), pl. staurolite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
staurolit, (engl.= staurolite) FeAl4SiO4O2(OH)2, s. rombic; min. indicator de metamorfism înalt (în faciesul amfibolitelor cu s.). Se întâlnește în ș. crist. din unitățile carpatice.[1]
- Formula staurolitului nu se poate determina cu exactitate, compoziția putînd varia destul de mult. De asemenea, conține pe lîngă fier magneziu și zinc, o formulă alternativă (și care depinde de la eșantion la eșantion) fiind: (Fe2+,Mg,Zn)2Al9(Si,Al)4O20(OH)2 — raduborza
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STAURO- „cruce, încrucișare, palisadă”. ◊ gr. stauros „cruce, gard, palisadă” > fr. stauro-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. stauro-. □ ~filă (v. -fil2), s. f., frunză formată din celule palisadice; ~gamie (v. -gamie), s. f., polenizare încrucișată; ~id (v. -id), adj., în formă de cruce; ~lit (v. -lit1), s. n., silicat natural de aluminiu și fier, cristalizat în sistemul rombic; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie încrucișată a membrelor corpului; ~spor (v. -spor), s. m., spor în formă de stea, cu trei sau mai multe brațe; ~zom (~som) (v. -zom), s. m., glomerul cu patru grăuncioare de polen.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
STAUROLÍT (< fr. {i}; {s} gr. stauros „cruce” + lithos „piatră”) s. n. Mineral, silicat natural de aluminiu și de fier, cristalizat în sistemul rombic. Este brun-roșiatic până la negricios, sticlos și dur și se găsește în constituția unor șisturi cristaline; varietățile transparente sunt întrebuințate ca pietre semiprețioase. S. se exploatează în cantități importante în Canada, Brazilia, Franța, Elveția și S.U.A.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: sta-u-
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
staurolitsubstantiv neutru
- 1. Silicat natural de aluminiu și de fier hidratat. DN
etimologie:
- staurolite DN