STATUTÁR, -Ă, statutari, -e, adj. Conform unui statut, bazat pe un statut; prevăzut, înscris într-un statut. – Din fr. statutaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

STATUTÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de statut; propriu statutului. /<fr. statutaire
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STATUTÁR, -Ă adj. Care este prevăzut, consemnat într-un statut; conform unui statut. [Cf. fr. statutaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STATUTÁR, -Ă adj. bazat pe un statut; conform unui statut. (< fr. statutaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

statutár adj. m., pl. statutári; f. sg. statutáră, pl. statutáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink