statua [At: STAMATI, D. / P: ~tu-a / V: (înv) ~ui (Pzi: ~iesc), stătui (Pzi: 3 ~uiește) / Pzi: ~uez / E: fr statuer] 1-2 vti A stabili în mod oficial (printr-un statut, printr-o lege etc.) Si: (rar) a statua, a legifera. 3 vt (Pex) A institui.

statuar, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~tu-ar / V: ~ie sf / Pl: ~i, ~e / E: fr statuaire, lat statuarius] 1 sm (Asr) Sculptor de statui (1). 2 sf Arta de a face statui (1). 3 sf Totalitatea sculpturilor dintr-o epocă, dintr-o țară, ale unui artist. 4 a Care se referă la statui (1) sau la sculptura statuilor. 5-6 a, av (Într-un mod) care aparține (sculpturii) statuilor. 7 a (Îs) Marmură ~ă Marmură albă, fără vine, folosită în special pentru sculptură. 8-9 a, av Asemănător unei statui (1). 10-11 a, av (Într-un mod) care are frumusețea, nemișcarea unei statui (1). 12-13 a, av Monumental.

statuarie sf vz statuar

statui v vz statua

stătui v vz statua

STATUA, statuez, vb. I. Tranz. (Rar) A hotărî, a decide; a stabili. Te așteptăm, Montecchio, spre-a ști ce-am statuat Asupra întîmplării. MACEDONSKI, O. II 88.

STATUAR, -Ă, statuari, -e, adj. 1. Care se referă la statui, care ține de sculptura statuilor; de statui. Artă statuară. ◊ Marmură statuară = marmură albă, fără vine, folosită în special pentru sculptură. 2. Care dă impresia de statuie; monumental. Dansînd, începeau să alunece, înalte, drepte, statuare. BOGZA, M. S. 116. – Pronunțat: -tu-ar.

STATUARĂ s. f. Arta de a sculpta statui. (Atestat în forma statuarie) Sculptura cea mare sau mai bine statuaria fiind alungată din biserica răsăritului încă din timpul iconoclaștilor... ornamentele săpate nu se păstrară decît... pentru mobile de biserică. ODOBESCU, S. I 451. – Pronunțat: -tu-a-. – Variantă: (învechit) statuarie s. f.

STATUARIE s. f. v. statuară.

STATUA vb. I. tr. (Liv.) A hotărî, a decide (printr-un statut). [Pron. -tu-a, p. i. 3,6 -uează, ger. -uînd. / < fr. statuer].

STATUAR, -Ă adj. Referitor la statui. ♦ Ca o statuie; monumental. // s.m. Sculptor de statui. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. statuaire, lat. statuarius].

STATUA vb. tr. a hotărî, a decide (printr-un statut). (< fr. statuer, lat. statuare)

STATUAR, -Ă I. adj. referitor la statui. ◊ ca o statuie; monumental. II. s. f. arta de a face statui. (< fr. statuaire, lat. statuarius)

STATUARIE s. f. sculptură de statui. (< it. statuaria)

A STATUA ~ez tranz. livr. (litigii, neînțelegeri etc.) A rezolva printr-un statut sau prin autoritatea unei legi. [Sil. -tu-a] /<fr. statuer

STATUAR ~ă (~i, ~e) 1) Care seamănă cu o statuie; de tipul statuilor. 2) Care ține de statui; propriu statuilor. Marmură ~ă. [Sil. -tu-ar] /<fr. statuaire, lat. statuarius

statuà v. a ordona, a regula.

statuar a. privitor la statui: arta statuară. ║ m. sculptor care face statui.

*statuár, -ă (lat. statuarius). Relativ la statue, de statue: aria, marmura statuară. S. m. Sculptor, făcător de statue.

*statuéz v. tr. (fr. statuer, d. lat. statúere, a hotărî). Hotărăsc (cu autoritate), poruncesc, decid.

statuare s. f., g.-d. art. statuării

statua (a ~) (livr.) (desp. -tu-a) vb., ind. prez. 1 sg. statuez (desp. -tu-ez), 3 statuează (desp. -tu-ea-), 1 pl. statuăm (desp. -tu-ăm); conj. prez. 1 sg. să statuez, 3 să statueze; ger. statuând (desp. -tu-ând)

statuar (desp. -tu-ar) adj. m., pl. statuari; f. statuară, pl. statuare

statuară (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. statuarei

statua (a ~) (livr.) (-tu-a) vb., ind. prez. 3 statuează, 1 pl. statuăm (-tu-ăm); conj. prez. 3 să statueze (-tu-e-); ger. statuând (-tu-ând)

statuar (-tu-ar) adj. m., pl. statuari; f. statuară, pl. statuare

statuară (-tu-a-) s. f., g.-d. art. statuarei

statua vb. (sil. -tu-a), ind. prez. 1 sg. statuez, 3 sg. și pl. statuează, 1 pl. statuăm (sil. -tu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. statueze (sil. -tu-e-); ger. statuând (sil. -tu-ând)

statuar adj. m. (sil. -tu-ar), pl. statuari; f. sg. statuară, pl. statuare

statuară s. f. (sil. -tu-a-), g.-d. art. statuarei

statuarie s. f., art. statuaria, g.-d. art. statuariei

statua (ind. prez. 3 sg. și pl. statuează, 1 pl. statuăm)

statuez, -uează 3, -ueze 3 conj., -uam 1 imp.

STATUA vb. (rar) a statuta. (A ~ îndatoririle lor.)

STATUAR adj. monumental. (Artă ~.)

STATUA vb. (rar) a statuta. (A ~ îndatoririle lor.)

STATUAR adj. monumental. (O imagine ~.)