statuar, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: ~tu-ar / V: ~ie sf / Pl: ~i, ~e / E: fr statuaire, lat statuarius] 1 sm (Asr) Sculptor de statui (1). 2 sf Arta de a face statui (1). 3 sf Totalitatea sculpturilor dintr-o epocă, dintr-o țară, ale unui artist. 4 a Care se referă la statui (1) sau la sculptura statuilor. 5-6 a, av (Într-un mod) care aparține (sculpturii) statuilor. 7 a (Îs) Marmură ~ă Marmură albă, fără vine, folosită în special pentru sculptură. 8-9 a, av Asemănător unei statui (1). 10-11 a, av (Într-un mod) care are frumusețea, nemișcarea unei statui (1). 12-13 a, av Monumental.

STATUAR, -Ă, statuari, -e, adj. 1. Care se referă la statui, care ține de sculptura statuilor; de statui. Artă statuară. ◊ Marmură statuară = marmură albă, fără vine, folosită în special pentru sculptură. 2. Care dă impresia de statuie; monumental. Dansînd, începeau să alunece, înalte, drepte, statuare. BOGZA, M. S. 116. – Pronunțat: -tu-ar.

STATUAR, -Ă adj. Referitor la statui. ♦ Ca o statuie; monumental. // s.m. Sculptor de statui. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. statuaire, lat. statuarius].

STATUAR, -Ă I. adj. referitor la statui. ◊ ca o statuie; monumental. II. s. f. arta de a face statui. (< fr. statuaire, lat. statuarius)

STATUAR ~ă (~i, ~e) 1) Care seamănă cu o statuie; de tipul statuilor. 2) Care ține de statui; propriu statuilor. Marmură ~ă. [Sil. -tu-ar] /<fr. statuaire, lat. statuarius

statuar a. privitor la statui: arta statuară. ║ m. sculptor care face statui.

*statuár, -ă (lat. statuarius). Relativ la statue, de statue: aria, marmura statuară. S. m. Sculptor, făcător de statue.

statuar (desp. -tu-ar) adj. m., pl. statuari; f. statuară, pl. statuare

statuar (-tu-ar) adj. m., pl. statuari; f. statuară, pl. statuare

statuar adj. m. (sil. -tu-ar), pl. statuari; f. sg. statuară, pl. statuare

STATUAR adj. monumental. (Artă ~.)

STATUAR adj. monumental. (O imagine ~.)