opțiuni
  • info

4 definiții pentru statornicitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

statornicitor sm [At: IORGA, L. I, 32 / Pl: ~i / E: statornici + -tor] (Rar) Întemeietor.

STATORNICITOR, statornicit ori, s. m. (Rar) Persoană care statornicește, care stabilește, care întemeiază; întemeietor. Rolul de statornicitor al liniștii pe care-l îndeplinește Miron Costin e prețuit după cuviință. IORGA, L. I 225.

STATORNICITOR, statornicitori, s. m. (Rar) Persoană care statornicește, care stabilește; întemeietor. – Din statornici + suf. -(i)tor.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

statornicitor, statornicitori, s.m. (înv.) întemeietor.

Intrare: statornicitor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • statornicitor
  • statornicitorul
  • statornicitoru‑
plural
  • statornicitori
  • statornicitorii
genitiv-dativ singular
  • statornicitor
  • statornicitorului
plural
  • statornicitori
  • statornicitorilor
vocativ singular
  • statornicitorule
plural
  • statornicitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

statornicitor, statornicitorisubstantiv masculin

  • 1. rar Persoană care statornicește, care stabilește, care întemeiază. DLRLC
    sinonime: întemeietor
    • format_quote Rolul de statornicitor al liniștii pe care-l îndeplinește Miron Costin e prețuit după cuviință. IORGA, L. I 225. DLRLC
etimologie:
  • statornici + sufix -(i)tor. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.