statocist sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr statocyste] Organ auditiv al nevertebratelor, în formă de vezică, cu un lichid în care sunt înglobate statolitele cu rol în menținerea poziției corpului.

STATOCIST s.n. (Biol.) Organ, în formă de veziculă, la nevertebrate, compus dintr-un lichid în care sunt înglobate statolite și avînd un rol important în menținerea poziției corpului. V. otocist. [< fr. statocyste, cf. gr. statos – care stă, kystis – vezică].

STATOCIST s. n. 1. organ, în formă de veziculă, la nevertebrate, dintr-un lichid în care sunt înglobate statolite și având un rol important în menținerea poziției corpului. 2. celulă vegetală senzitivă pentru perceperea excitațiilor gravitaționale. (< fr. statocyste)

statocist s. n., pl. statociste

statocist s. n., pl. statociste

statocist s. n., pl. statociste

STATO- „echilibru, echilibrare; care stă drept, staționar”. ◊ gr. statos „stabil, nemișcat” > fr. stato-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. stato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., corpuscul specializat pentru reproducerea asexuată la briozoare, adaptat la condițiile nefavorabile din timpul iernii; ~cist (v. -cist), s. n., 1. Organ în formă de veziculă prezent la nevertebrate, compus dintr-un lichid în care sînt înglobate statolite (1) și avînd un rol important în menținerea poziției corpului; sin. otocist. 2. Celulă vegetală senzitivă specială pentru perceperea excitațiilor gravitaționale; ~cit (v. -cit), s. n., 1. Celulă care conține statolite. 2. Celulă din conul de creștere al rădăcinii, care conține grăunciori de amidon; ~conie (v. -conie), s. f., pulbere de carbonat de calciu prezentă în labirintul membranos al urechii interne; sin. nisip auditiv; ~crat (v. -crat), adj., (despre organisme) care trăiește în condiții ecologice stabile; ~gramă (v. -gramă), s. f., fotografie obținută la statoscop; ~lite (v. -lit₁), s. n. pl., 1. Concrețiuni calcaroase prezente în statociste. 2. Grăuncioare de amidon mobile intracelulare care, sub acțiunea gravitației, influențează direcția creșterii organelor vegetale; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., grăuncioare mobile de amidon; ~scop (v. -scop), s. n., instrument de măsură care indică cele mai sensibile schimbări de altitudine ale unei aeronave; ~spori (v. -spor), s. m. pl., spori de conservare.