STATER, stateri, s. m. Monedă de argint sau de aur la vechii greci și macedoneni, valorând între două și patru drahme. – Din lat. stater, fr. statère.

stater sm [At: N. TEST. (1648), 23/11 / V: ~tir / Pl: ~i / E: lat stater; Statir < ngr στατήρ] Veche monedă grecească sau macedoneană de aur ori de argint, a cărei valoare varia între 2 și 20 de drahme.

STATER, stateri, s. m. Monedă de argint sau de aur la vechii greci și macedoneni. – Din lat. stater, fr. statère.

STATER, stateri, s. m. Monedă de argint sau de aur la vechii greci și la macedoneni. Pe malul stîng al Oltului s-au descoperit monete de argint în forma staterilor macedonici, pe al căror revers se vede, în mai mic, un călăreț și o stea. ODOBESCU, S. II 275.

STATER s.m. Monedă greacă de aur în greutate de circa 9 g, echivalînd cu 20 de drahme de argint. [< fr. statère, cf. lat., gr. stater].

STATER s. m. (în Grecia antică) monedă de aur sau argint valorând între două și patru drahme. (< fr. statère, lat., gr. stater)

*statér m. (vgr. statér). O monetă la vechiĭ Grecĭ (Cel de aur valoarea 20-28 de drahme, cel de argint 2-4). – Și -ir (după ngr. șl vsl.).

statir sm vz stater

statír, V. stater.

stater s. m., pl. stateri

stater s. m., pl. stateri

stater s. m., pl. stateri

stater (-ri), s. m. – Monedă la vechii greci și macedoneni. – Var. înv. statir. Fr. statère, și mai înainte (sec. XVII) din gr. στατήρ.