ștaflă sf [At: ARVINTE, TERM. 120 / V: (reg) ~făl sn, ~aple sfp / Pl: ~le / E: ger Staffel] 1 (Mar; Trs) Stinghie groasă de lemn, cu patm muchii. 2 (Mar; Trs; pgn) Scândură groasă. 3 (Reg; lpl; îf ștaple) Bucăți de lemn pe care se sprijină podeaua la casele podite cu scânduri. 4 (Reg; îf ștafăl) Lemn subțire (tăiat în moară).

ștafăl sn vz ștaflă

ștaple sfp vz ștaflă

ștaflă, ștafle, s.f. (reg.) 1. stinghie groasă de lemn, cu patru muchii; scândură groasă. 2. (la pl.; în forma: ștaple) bucăți de lemn pe care se sprijină podeaua la casele podite cu scânduri.

ștaflă, ștafle, s.f. – (reg.) Stinghie / scândură groasă de lemn (Maram., Trans.). – Din germ. Staffel „treaptă” (MDA).