Stante pede (lat. „Stînd în picioare”), locuțiune derivată din Stans pede in uno (Stînd într-un picior), expresie a lui Horațiu (Satire, I, 40, 10). El se referă la poetul satiric Lucilius, care lucra atît de repede, încît putea să dicteze două sute de versuri pe oră, stînd într-un picior. Stante pede a căpătat astfel sensul de: în grabă, pe nepregătite. Coșbuc, în Sonet (cu contraziceri și cu tendințe), spune: „Opt versuri le-am făcut! așa cu gluma,/ Dar stante pede iată mai un vers…”. LIT.