2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

stampilat, ~ă a vz ștampilat

STAMPILA vb. I v. ștampila.

ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampila vb. I] – Din ștampilă.

ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A pune, a aplica o ștampilă (2). [Var.: stampila vb. I] – Din ștampilă.

ȘTAMPILAT, -Ă, ștampilați, -te, adj. Care poartă o ștampilă (2). – V. ștampila.

ștampila vt [At: COSTINESCU / V: (rar) st~ / Pzi: ~lez / E: ștampilă1 cf fr estampiller, it stampigliare] 1 (C. i. documente, mărfuri etc.) A aplica o ștampilă1 Si: (îrg) a ștempela (1), a ștemplui. 2 (Rar; fig) A stigmatiza.

ștampilat, ~ă a [At: DDRF / V: (rar) st~ / Pl: ~ați, ~e / E: ștampila] (D. documente, mărfuri etc.) Care are aplicată o ștampilă1 (2) Si: (îrg) ștempluit.

ȘTAMPILAT, Ă, ștampilați, -te, adj. Care poartă o ștampilă (2). – V. ștampila.

ȘTAMPILA, ștampilez, vb. I. Tranz. A aplica o ștampilă. – Variantă: stampila vb. I.

ȘTAMPILA vb. I. tr. A pune o ștampilă. [Var. stampila vb. I. / < it. stampigliare, cf. fr. estampiller].

ȘTAMPILA vb. tr. a aplica o ștampilă. (< fr. estampiller, după it. stampigliare)

A ȘTAMPILA ~ez tranz. (acte, scrisori, semnături etc.) A autentifica prin aplicarea unei ștampile; a pecetlui. ~ un act. /<fr. estampiller

*stampiléz v. tr. (fr. estampiller). Pun stampila, însemn cu stampila: a stampila scrisorile la poștă. Fig. Stigmatizez: a rămas stampilat pe vecie. – Pop. ștampilez (germ. stempeln).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștampila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ștampilez, 3 ștampilea; conj. prez. 1 sg. să ștampilez, 3 să ștampileze

ștampila (a ~) vb., ind. prez. 3 ștampilea

ștampila vb., ind. prez. 1 sg. ștampilez, 3 sg. și pl. ștampilea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (livr.) a oblitera, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)

ȘTAMPILAT adj. pecetluit, (livr.) obliterat, (înv. și reg.) ștempluit. (Document, act ~.)

ȘTAMPILA vb. a pecetlui, (înv. și reg.) a ștemplui. (A ~ un act.)

ȘTAMPILAT adj. pecetluit, (înv. și reg.) ștempluit. (Document, act ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ștampila, ștampilez v. t. 1. a săruta cu pasiune. 2. a învineții ochii (cuiva) cu lovituri de pumn.

Intrare: ștampila
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștampila
  • ștampilare
  • ștampilat
  • ștampilatu‑
  • ștampilând
  • ștampilându‑
singular plural
  • ștampilea
  • ștampilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștampilez
(să)
  • ștampilez
  • ștampilam
  • ștampilai
  • ștampilasem
a II-a (tu)
  • ștampilezi
(să)
  • ștampilezi
  • ștampilai
  • ștampilași
  • ștampilaseși
a III-a (el, ea)
  • ștampilea
(să)
  • ștampileze
  • ștampila
  • ștampilă
  • ștampilase
plural I (noi)
  • ștampilăm
(să)
  • ștampilăm
  • ștampilam
  • ștampilarăm
  • ștampilaserăm
  • ștampilasem
a II-a (voi)
  • ștampilați
(să)
  • ștampilați
  • ștampilați
  • ștampilarăți
  • ștampilaserăți
  • ștampilaseți
a III-a (ei, ele)
  • ștampilea
(să)
  • ștampileze
  • ștampilau
  • ștampila
  • ștampilaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stampila
  • stampilare
  • stampilat
  • stampilatu‑
  • stampilând
  • stampilându‑
singular plural
  • stampilea
  • stampilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stampilez
(să)
  • stampilez
  • stampilam
  • stampilai
  • stampilasem
a II-a (tu)
  • stampilezi
(să)
  • stampilezi
  • stampilai
  • stampilași
  • stampilaseși
a III-a (el, ea)
  • stampilea
(să)
  • stampileze
  • stampila
  • stampilă
  • stampilase
plural I (noi)
  • stampilăm
(să)
  • stampilăm
  • stampilam
  • stampilarăm
  • stampilaserăm
  • stampilasem
a II-a (voi)
  • stampilați
(să)
  • stampilați
  • stampilați
  • stampilarăți
  • stampilaserăți
  • stampilaseți
a III-a (ei, ele)
  • stampilea
(să)
  • stampileze
  • stampilau
  • stampila
  • stampilaseră
Intrare: ștampilat
ștampilat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștampilat
  • ștampilatul
  • ștampilatu‑
  • ștampila
  • ștampilata
plural
  • ștampilați
  • ștampilații
  • ștampilate
  • ștampilatele
genitiv-dativ singular
  • ștampilat
  • ștampilatului
  • ștampilate
  • ștampilatei
plural
  • ștampilați
  • ștampilaților
  • ștampilate
  • ștampilatelor
vocativ singular
plural
stampilat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stampilat
  • stampilatul
  • stampilatu‑
  • stampila
  • stampilata
plural
  • stampilați
  • stampilații
  • stampilate
  • stampilatele
genitiv-dativ singular
  • stampilat
  • stampilatului
  • stampilate
  • stampilatei
plural
  • stampilați
  • stampilaților
  • stampilate
  • stampilatelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștampila, ștampilezverb

etimologie:

ștampilat, ștampilaadjectiv

etimologie:
  • vezi ștampila DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.