stal² sn vz ștal

stal¹ sn [At: STAMATI, D. / Pl: ~uri, (înv) stale / E: fr stalle] 1 Scaun numerotat situat la parterul unei săli de spectacole, în spatele fotoliilor. 2 (Pex) Parte a sălii de spectacole unde sunt plasate stalurile (1). 3 (Pex) Spectatorii aflați în stal¹ (2).

STAL, staluri, s. n. Totalitatea scaunelor aflate în parterul unei săli de teatru și așezate în rînduri regulate; p. ext. partea sălii unde se găsesc aceste scaune. Iată-i în stalul al doilea, sosiți devreme, mama stînd falnic între cei doi gemeni. BASSARABESCU, S. N. 164.

STAL s.n. Scaun, loc separat și numerotat într-o sală de teatru (la parter); (p. ext.) parte a sălii unde sunt plasate aceste scaune. [< fr. stalle].

STAL s. n. scaun, loc separat și numerotat într-o sală de teatru (la parter); (p. ext.) parte a sălii unde sunt plasate aceste scaune. (< fr. stalle)

STAL ~uri n. rar 1) Scaun separat și numerotat de la parterul unei săli de teatru. 2) Parte a unei săli de spectacol unde sunt instalate astfel de scaune. /<fr. stalle

stal n. scaun separat și numerotat într’un teatru.

*stal n., pl. urĭ (fr. stalle, it. stallo, d. germ. stalt, grajd, loc, derivat d. stellen, a așeza. V. etalej, stelaj, pĭedestal). Scaun separat și numerotat în parteru unuĭ teatru.

ștal sn [At: L. COSTIN, GR. BĂN. 196 / V: (reg) st~, ~ă sf / Pl: ~uri / E: ger Stall, srb štala] (Ban) Grajd (1).

ștală sf vz ștal

stal s. n., pl. staluri

stal s. n., pl. staluri

stal s. n., pl. staluri

ȘTAL s. v. grajd.

ștal s. v. GRAJD.