STAGFLAȚIE s. f. Fenomen economic care se manifestă prin coexistența stagnării economiei, inflației și șomajului. – Din engl., fr. stagflation.

STAGFLAȚIE, stagflații, s. f. Fenomen economic care se manifestă prin coexistența stagnării economiei, inflației și șomajului. – Din engl., fr. stagflation.

STAGFLAȚIE s. f. situație economică a unei țări prin stagnarea producției și prin inflația prețurilor. (< fr., engl. stagflation)

stagflație s. f. (americanism; ec.) ◊ „Stagflația va fi la ordinea zilei în Europa occidentală în 1974. Acest termen economic, relativ nou, denotă o îmbinare între stagnarea producției și inflație.” Sc. 26 I 74 p. 6. ◊ „Uitați inflația, deflația și stagflația! își îndeamnă clienții, într-o reclamă apărută în «Le Monde», cu litere de-o șchioapă, agenția de voiaj franceză «Jet Tours».” Sc. 7 XI 76 p. 5 (din engl. americ. stag[nation] + [in]flation; cf. fr. stagflation, it. stagflazione; DMC 1960, BD 1971, PN 1976; DEX-S)

stagflație (desp. -ți-e) s. f., art. stagflația (desp. -ți-a), g.-d. stagflații, art. stagflației

*stagflație s. f., art. stagflația (-ți-a), g.-d. stagflații, art. stagflației

stagflație s. f., art. stagflația, g.-d. art. stagflației