STAFILO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(în formă de) ciorchine”. [< fr. staphylo-, cf. gr. staphyle].

STAFIL(O)-, -STAFILIE elem. „ciorchine, luetă”. (< fr. staphyl/o/-, -staphylie, cf. gr. staphyle)

-STAFILIE elem. stafil(o)-.

STAFILO- „ciorchine, uvulă”. ◊ gr. staphyle „ciorchine de struguri” > fr. staphylo-, engl. id., germ. id., it. stafilo- > rom. stafilo-. □ ~coc (v. -coc), s. m., bacterie din clasa schizomicetelor, ai cărei indivizi sînt dispuși în ciorchini; ~dermie (v. -dermie), s. f., afecțiune a pielii și a mucoaselor provocată de stafilococi; ~plastie (v. -plastie), s. f., operație chirurgicală de refacere a vălului palatului; ~rafie (v. -rafie), s. f., sutură a vălului palatului; ~tom (v. -tom), s. n., instrument folosit în stafilotomie; ~tomie (v. -tomie), s. f., incizie chirurgicală a unei tumori a corneei.

STAFIL-, v. STAFILO-. □ ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a stafilomului cornean.

-STAFILIE „palat, văl palatin, luetă”. ◊ gr. staphyle „ciorchine de struguri” > fr. -staphylie, germ. id., it. -stafilia > rom. -stafilie.