STAFIDĂ, stafide, s. f. Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafidă s. f.] – Din ngr. stafída.

stafidă sf [At: BIBLIA (1688), 98²/2 / V: (îvp) stra~, (reg) sca~, ~ină, stăf~, stăfige sfp, strafiră, strafită, străf~, străfigă, străfiră / Pl: ~de / E: ngr σταφίδα] Boabă uscată și fără semințe a unor specii de struguri (folosită la prepararea unor prăjituri) Si: (reg) poamă, rozinchină.

STAFIDĂ, stafide, s. f. Boabă uscată și fără semințe a anumitor specii de struguri (folosită la prepararea unor mâncăruri și prăjituri). [Var.: strafidă s. f.] – Din ngr. stafídha.

STAFIDĂ, stafide, s. f. Boabă de strugure uscată (folosită la prepararea unor prăjituri). Ți-am adus nohot și stafide. SADOVEANU, O. I 337. Găseau întotdeauna o punguliță cu stafide, cîteva roșcove, covrigi sau bomboane. SAHIA, N. 96. – Variantă: (popular) strafidă (DRĂGHICI, R. 95, ȘEZ. I 37) s. f.

STAFIDĂ ~e f. mai ales la pl. Boabă uscată (și lipsită de semințe) a unor varietăți de struguri. [G.-D. stafidei] /<ngr. stafída

stafidă f. boabe de struguri uscați (Astaphis): stafide de Corint [Gr. mod.].

stafídă f., pl. e (ngr. stafida, d. vgr. stafis, -idos; vsl. stapida). Bobiță de strugure (de poamă) uscată: o lădiță de stafide de Cipru. Zbîrcit ca o stafidă, foarte zbîrcit. – În est. strafidă.

stafină sf vz stafidă

stăfidă sf vz stafidă

stăfige sfp vz stafidă

strafidă sf vz stafidă

strafiră sf vz stafidă

strafită sf vz stafidă

străfigă sf vz stafidă^[1] corectat(ă)

străfiră sf vz stafidă

strafídă, V. stafidă.

stafidă s. f., g.-d. art. stafidei; pl. stafide

stafidă s. f., g.-d. art. stafidei; pl. stafide

stafidă s. f., g.-d. art. stafidei; pl. stafide

stafidă, -de.

STAFIDĂ s. (reg.) poamă, rozinchină. (Cozonac cu ~e.)

STAFIDĂ s. (reg.) poamă, rozinchină. (Cozonac cu ~.)

stafidă (-de), s. f. – Boabă de strugure uscată. – Var. strafidă (Mold.). Mr. stăfidă, megl. stăfigă. Ngr. σταφίδα (Roesler 576; Tiktin; Sandfeld 18), cf. calabr. stáfida, bg. stafida, alb. stafidhë. – Der. stafidi, vb. refl. (a se usca, a se descărna), cf. ngr. σταφιδιάζω „a se usca strugurii”. ἔ γινε σταφίδα „s-a sfrijit” (cf. Gáldi 256).

stafidă, stafide s. f. om firav / sfrijit / pipernicit.