stadimetrie sf [At: ENC. AGR. / Pl: ? / E: fr stadimétrie] Ansamblu de lucrări topografice care servesc la întocmirea planurilor și hărților în care distanțele de pe teren se determină prin măsurarea indicată sau optică, folosindu-se stadia (8) sau stadimetrul Si: taheometrie, tahimetrie.

STADIMETRIE s. f. Operație topografică constînd în măsurarea indirectă sau optică a distanțelor dintre două puncte.

STADIMETRIE s.f. Măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei; tahimetrie. [Gen. -iei. / < fr. stadiométrie].

STADIMETRIE s. f. măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei, pentru întocmirea planurilor și a hărților; taheometrie. (< fr. stadimétrie)

STADIMETRIE f. Metodă de măsurare indirectă a distanțelor, a unghiurilor și a diferențelor de nivel cu ajutorul stadimetrului; tahimetrie. [G.-D. stadimetriei; Sil. -me-tri-] /<fr. stadimétrie

stadimetrie (desp. -me-tri-) s. f., art. stadimetria, g.-d. stadimetrii, art. stadimetriei

stadimetrie (-me-tri-) s. f., art. stadimetria, g.-d. stadimetrii, art. stadimetriei

stadimetrie s. f. (sil. -tri-), art. stadimetria, g.-d. stadimetrii, art. stadimetriei

STADIMETRIE s. (TOP.) taheometrie.

STADIMETRIE s. (TOP.) taheometrie, tahimetrie.

STADI- „distanță, spațiu”. ◊ gr. stadia „miră, stadie” > fr. stadi-, engl. stadi- > rom. stadi-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument folosit în ridicările topografice efectuate prin metoda stadimetriei.

STADIMETRIE (< fr. {i}; {s} fr. stadia „stadie” + gr. metron „măsură”) s. f. (TOPOGR.) Ansamblu de lucrări și operații topografice pentru întocmirea planurilor și a hărților, în care distanțele pe teren se determină pe cale optică, folosindu-se tahimetrul și stadia; tahimetrie.