STADIALITÁTE s.f. Teorie idealistă, formulată de N. I. Marr și aplicată de adepții lui, care explica trecerea limbii de la o calitate veche la alta nouă prin explozii bruște. [Pron. -di-a-. / < stadial + -itate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STADIALITÁTE s. f. 1. caracter stadial (1). 2. teorie antimarxistă idealistă care explica trecerea limbii de la o calitate veche la alta nouă prin explozii bruște. (după rus. stadialnosti)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stadialitáte s. f., g.-d. art. stadialității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink