STACCÁTO adv. (Indică modul de executare a unei compoziții muzicale) Izolat prin pauze scurte de celelalte note; în mod sacadat. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în mod sacadat. – Cuv. it.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

STACCÁTO¹ adv. muz. În mod sacadat. /<it. staccato
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STACCÁTO² n. Bucată muzicală, executată în mod sacadat. [Sil. sta-ca-] /<it. staccato
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STACCÁTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Separând, depărtând net fiecare notă; separat, despărțit. // s.n. Compoziție sau parte a unei compoziții executată în modul descris mai sus. [Pl. invar. / < it., fr. staccato].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STACCÁTO I. adv. (muz.) sacadat, separând net fiecare notă. II. s. n. parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest mod. (< it. staccato)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

STACCÁTO adv. (MUZ.) sacadat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

staccáto adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

staccato (cuv. it. „rupt, desprins, separat”), termen ce indică executarea detașată, separată, sacadată a sunetelor, ca și cum între fiecare ar exista o mică pauză*. Se notează fie abrev.: atacc., fie prin puncte* puse deasupra notelor*. S. poate fi executat de către vocea (1) umană și de către toate instr. În cânt s. se realizează prin închiderea glotei după fiecare sunet. Instr. de suflat realizează s. prin trei moduri de articulare*: simplă (pronunțarea consoanei t), dublă (pronunțarea alternativă a consoanelor t și k, în succesiuni rapide) și triplă (pronunțarea alternativă a consoanelor tkt, tkt,...). Fl. și trp. se pot folosi cu ușurință de toate cele trei articulații pentru s.: ob., cl., fag., sax. ș.a. folosesc în special prima articulație, iar cornul și trb., prima și a doua articulație. La pian*, s. se realizează prin atacul puternic al brațelor pe claviatură* și printr-o digitație* adecvată. Instr. de coarde* realizează s. prin viteza și intensitatea cu care arcușul* este purtat pe corzi* și oprit brusc.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink