opțiuni
  • info

12 definiții pentru stacană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STACANĂ, stacane, s. f. (Pop. și fam.) Cană de pământ, ceașcă sau pahar mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. [Var.: (reg.) stacan s. n.] – Din rus. stakan.

STACANĂ, stacane, s. f. (Pop. și fam.) Cană de pământ, ceașcă sau pahar mare. ♦ Conținutul unui astfel de vas. [Var.: (reg.) stacan s. n.] – Din rus. stakan.

stacană sf [At: ALECSANDRI, S. 6 / V: stacan sn / E: rs стакан] (Pfm) 1 Cană2 (1). 2 Ceașcă (mare). 3 Pahar mare. 4-6 (Adesea cu determinări introduse prin pp „de” care arată natura conținutului; fără determinări, indică, de obicei, o băutură alcoolică) Conținutul unei stacane (1-3). 7-9 Conținutul unei stacane (1-3) împreună cu vasul respectiv.

STACANĂ, stacane, s. f. (Și în forma stacan) Cană, ceașcă sau pahar mare (de pămînt); p. ext. conținutul unei astfel de căni. După acesta urma alt om al lumii răsăritene, care purta tablaua cu stacane. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/5. Se îmbuiba cu carne friptă dimineața și cu stacană de vin. PAS, Z. I 132. Stacanul mare de rachiu... în care strălucea lichidul prețios. La TDRG. În loc de a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerit să ne-nțălegem ca doi oameni de treabă, încălzindu-ne c-o stacană de vin? ALECSANDRI, T. I 328. – Variantă: stacan s. n.

STACANĂ ~e f. pop. 1) Cană mare. 2) Conținutul unei asemenea căni. /<rus. stakan

stacană f. Mold. cană mare: trage-o stacană de bere AL. [Rus. STAKANŬ, pahar].

STACAN s. n. v. stacană.

stacan sn vz stacană

stacán n., pl. e, și stacánă f., pl. e (rus. stakán, vsl. stokanŭ). Fam. Iron. Pahar saŭ ceașcă mare. V. coboc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stacană (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stacanei; pl. stacane

stacană (pop., fam.) s. f., g.-d. art. stacanei; pl. stacane

stacană s. f., g.-d. art. stacanei; pl. stacane

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

stacană (-ne), s. f. – (Mold.) Vas. – Var. stacan. Sl. stokanŭ (Cihac, II, 359), cf. rus. (do)stakanŭ.

Intrare: stacană
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stacană
  • stacana
plural
  • stacane
  • stacanele
genitiv-dativ singular
  • stacane
  • stacanei
plural
  • stacane
  • stacanelor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stacan
  • stacanul
  • stacanu‑
plural
  • stacane
  • stacanele
genitiv-dativ singular
  • stacan
  • stacanului
plural
  • stacane
  • stacanelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stacană, stacanesubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Cană de pământ, ceașcă sau pahar mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote După acesta urma alt om al lumii răsăritene, care purta tablaua cu stacane. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 9/5. DLRLC
    • format_quote Stacanul mare de rachiu... în care strălucea lichidul prețios. La TDRG. DLRLC
    • 1.1. Conținutul unui astfel de vas. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se îmbuiba cu carne friptă dimineața și cu stacană de vin. PAS, Z. I 132. DLRLC
      • format_quote În loc de a ne certa împreună, n-ar fi mai nimerit să ne-nțălegem ca doi oameni de treabă, încălzindu-ne c-o stacană de vin? ALECSANDRI, T. I 328. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.