5 definiții pentru «stabulație»   declinări

STABULÁȚIE s. f. Procedeu de întreținere și hrănire a animalelor prin menținerea lor în grajd pe perioada de iarnă sau pe întreaga perioadă de creștere, de îngrășare, de mulgere etc. – Din fr. stabulation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

STABULÁȚIE f. Întreținere și hrănire a vitelor fără ieșire din grajd (în vederea obținerii unor indici sporiți). [G.-D. stabulației; Sil. -ți-e] /<fr. stabulation
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STABULÁȚIE s.f. Procedeu de creștere, de întreținere și de hrănire a vitelor prin menținerea lor pe perioada de creștere, de îngrășare etc. în grajd. [Gen. -iei, var. stabulațiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STABULÁȚIE s. f. metodă de creștere a vitelor prin menținerea lor, temporară sau permanentă, în grajduri. (< fr. stabulation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

stabuláție s. f. (sil. -ți-e), art. stabuláția (sil. -ți-a), g.-d. stabuláții, art. stabuláției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink