stabilit², ~ă a [At: CONTA, O. F. 124 / V: (îvr) stăb~ / Pl: ~iți, ~e / E: stabili] 1 (D. oameni sau d. populații) Care a rămas (definitiv) într-un loc, considerându-l domiciliu stabil (4) (și amenajându-și acolo locuința) Si: așezat² (2), fixat² (3), instalat, oprit, (înv) statornicit. 2 Care a fost arătat în mod limpede, precis, categoric, exact Si: definit² (3), delimitat², precizat, (înv) mărginit. 3 Care a constituit soluția definitivă în legătură cu ceea ce trebuie să se întreprindă, să se îndeplinească etc. Si: fixat² (4), hotărât² (8), rânduit, (pop) sorocit, (înv) așezat² (2), însemnat, judecat, legat, orânduit. 4 Determinat² (1). 5 În favoarea căruia au fost aduse argumente, dovezi etc. Si: arătat² (1), atestat² (3), demonstrat² (1), dovedit (1), probat, susținut. 6 (Liv; pex) Descoperit² (7). 7 Realizat.

stabilit¹ sn [At: ENC. AGR. IV, 409 / Pl: ~uri / E: dc] Material termoizolator sub formă de plăci (panouri) din beton, constituit din talaș, de rășinoase, impregnat cu soluție de clorură de calciu (ca agregat) și ciment Portland sau metalurgic (ca liant).

STABILIT s.n. Material în formă de plăci confecționate prin presare, care se folosește pentru izolări termice și fonice sau pentru construirea de pereți despărțitori. [Nume comercial].

stabili [At: HELIADE, D. J. 103/14 / V: (îvr) stăb~ / Pzi: ~lesc / E: lat stabilire] 1 vr (D. oameni sau d. populații) A rămâne (definitiv) într-un anumit loc, considerându-l domiciliu stabil (4) (și amenajându-și acolo locuința) Si: a se așeza (27), a se fixa (4), a se instala, a se opri, a se stabiliza (2), a se statornici, (îrg) a se sălășui, a se stăvi, (înv) a se lăcășui, a se sălășui, a se sădi, (îvr) a se stâlpi. 2 vt (Asr; c.i. tabere, sedii etc.) A instala. 3 vt A (se) arăta în mod precis, limpede, categoric și exact Si: a (se) defini (5, 12), a (se) delimita (1-2), a (se) preciza, (rar) a răspica. 4 vt A ajunge (de comun acord) la soluția definitivă, în legătură cu ceea ce trebuie să se întreprindă, să se îndeplinească etc. Si: a decide (5), a dispune (4), a fixa (5), a hotărî (5), (îvp) a orândui, a rândui, (pop) a soroci, (îrg) a statori, (înv) a așeza (40), a defige (2), a însemna, a judeca, a lega, a poreli, a scoate, (reg) a prubului. 5 vt A determina (2) V a statua. 6 vt A aduce argumente, dovezi etc. în favoarea unui fapt, a unei situații etc. Si: a arăta (3), a atesta (1), a demonstra (1), a dovedi (1), a proba, a susține, (îrg) probălui, (înv) a încredința, a rubui (V probui). 7 vt (Liv; pex) A descoperi (27-28). 8 vt (Rar) A constata (1). 9 vt (Înv; c.i. întreprinderi, instituții, organizații statale etc.) A întemeia. 10 vt (C.i. legături, raporturi etc.) A realiza. 11 vt (Îe) A ~ legătura (sau legături) cu cineva A comunica cu cineva. 12 vt (D. sportivi; c.i. performanțe, recorduri sportive etc.) A realiza.

stăbili v vz stabili

stăbilit, ~ă sf vz stabilit

STABILI, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa. Mi s-a părut indicat a compara textul cu prima redacțiune și cu manuscrisul și a stabili în note deosebirile de text. La ALECSANDRI, O. P. 6. 2. Tranz. A hotărî, a decide, a preciza. Vocabularul capătă cea mai mare însemnătate cînd este pus la dispoziția gramaticii, care stabilește regulile de combinare a cuvintelor în propoziții și astfel dă limbii armonie și înțeles. S. C. L. 1952, I 130. 3. Tranz. A arăta, a dovedi; a descoperi. Pagina 27 din dosarul Reșița a fost înlocuită... Cine a putut s-o înlocuiască? – Asta trebuie să stabiliți. BARANGA, I. 204. Pe loc a căutat să stabilească două adevăruri. SADOVEANU, E. 126. 4. Tranz. A înfăptui, a realiza, a obține; a institui. A fost de ajuns ca firele amorse să atingă celălalt capăt al cablului ca, fulgerător, curentul stabilit să producă explozia. BART, S. M. 75. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a se pune în contact, a comunica cu cineva, a veni în legătură. 5. Refl. A deveni stabil într-un loc, a se statornici. M-am stabilit la țară. ♦ Tranz. A instala, a așeza ceva într-un anumit loc. A-și stabili reședința.

STABILI vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire].

STABILI vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire)

A SE STABILI mă ~esc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se așeza. /<lat. stabilire

A STABILI ~esc tranz. 1) A pune să stea nemișcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziție). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înțelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ prețul. 3) A face să intre în acțiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilire

stabilì v. 1. a fixa într’un loc, a instala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: lucrul a fost stabilit; 3. a se așeza undeva: s’a stabilit la Paris.

stabilésc v. tr. (lat. stabilire. V. pre- și re-stabilesc). Fac stabil, așez, fixez: a-țĭ stabili rezidența la Bucureștĭ, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc: a stabili vinovăția cuĭva, un principiŭ științific. V. refl. M’am stabilit la țără.

stabilit s. n., pl. stabilituri

stabili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilesc, 3 sg. stabilește, imperf. 1 stabileam; conj. prez. 1 sg. să stabilesc, 3 să stabilească

stabili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilesc, imperf. 3 sg. stabilea; conj. prez. 3 să stabilească

stabili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilesc, imperf. 3 sg. stabilea; conj. prez. 3 sg. și pl. stabilească

STABILIT adj. 1. v. consfințit. 2. v. anumit. 3. v. determinat.

STABILIT adj. 1. consacrat, consfințit, fixat, statornicit. (Un obicei ~.) 2. anumit, cunoscut, determinat, fixat, hotărît, precizat, rînduit, specificat, statornicit. (La o dată ~.)

STABILI vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfinți. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.

STABILI vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înființa, întemeia, organiza.

stabili vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.

STABILI vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa. (A ~ uzina în apropiere de...) 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. a calcula, a determina, a fixa, a măsura. (A ~ valoarea unor parametri.) 5. a determina, a fixa, a preciza, a statornici. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. a fixa, a preciza, a pune. (A ~ un diagnostic.) 8. a fundamenta. (A ~ coordonatele unei noi teorii.) 9. a descoperi. (El e cel care a ~ etimologia cuvîntului...) 10. a constata. (Ce a ~ ancheta?) 11. a institui, a introduce. (A ~ o anumită practică.) 12. a consacra, a consfinți, a fixa, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 13. a face, a institui. (~ legi.) 14. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială pentru...) 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 18. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a se cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?; în sfirșit, s-a ~.) 19. a aranja, a orîndui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. a decide, a determina, a hotărî, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 21. a menționa, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...) 22. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 23. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse mai înainte.)

rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor.