2 intrări

33 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STABILI, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.

STABILI, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.

stabili [At: HELIADE, D. J. 103/14 / V: (îvr) stăb~ / Pzi: ~lesc / E: lat stabilire] 1 vr (D. oameni sau d. populații) A rămâne (definitiv) într-un anumit loc, considerându-l domiciliu stabil (4) (și amenajându-și acolo locuința) Si: a se așeza (27), a se fixa (4), a se instala, a se opri, a se stabiliza (2), a se statornici, (îrg) a se sălășui, a se stăvi, (înv) a se lăcășui, a se sălășui, a se sădi, (îvr) a se stâlpi. 2 vt (Asr; c.i. tabere, sedii etc.) A instala. 3 vt A (se) arăta în mod precis, limpede, categoric și exact Si: a (se) defini (5, 12), a (se) delimita (1-2), a (se) preciza, (rar) a răspica. 4 vt A ajunge (de comun acord) la soluția definitivă, în legătură cu ceea ce trebuie să se întreprindă, să se îndeplinească etc. Si: a decide (5), a dispune (4), a fixa (5), a hotărî (5), (îvp) a orândui, a rândui, (pop) a soroci, (îrg) a statori, (înv) a așeza (40), a defige (2), a însemna, a judeca, a lega, a poreli, a scoate, (reg) a prubului. 5 vt A determina (2) V a statua. 6 vt A aduce argumente, dovezi etc. în favoarea unui fapt, a unei situații etc. Si: a arăta (3), a atesta (1), a demonstra (1), a dovedi (1), a proba, a susține, (îrg) probălui, (înv) a încredința, a rubui (V probui). 7 vt (Liv; pex) A descoperi (27-28). 8 vt (Rar) A constata (1). 9 vt (Înv; c.i. întreprinderi, instituții, organizații statale etc.) A întemeia. 10 vt (C.i. legături, raporturi etc.) A realiza. 11 vt (Îe) A ~ legătura (sau legături) cu cineva A comunica cu cineva. 12 vt (D. sportivi; c.i. performanțe, recorduri sportive etc.) A realiza.

STABILI, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa. Mi s-a părut indicat a compara textul cu prima redacțiune și cu manuscrisul și a stabili în note deosebirile de text. La ALECSANDRI, O. P. 6. 2. Tranz. A hotărî, a decide, a preciza. Vocabularul capătă cea mai mare însemnătate cînd este pus la dispoziția gramaticii, care stabilește regulile de combinare a cuvintelor în propoziții și astfel dă limbii armonie și înțeles. S. C. L. 1952, I 130. 3. Tranz. A arăta, a dovedi; a descoperi. Pagina 27 din dosarul Reșița a fost înlocuită... Cine a putut s-o înlocuiască? – Asta trebuie să stabiliți. BARANGA, I. 204. Pe loc a căutat să stabilească două adevăruri. SADOVEANU, E. 126. 4. Tranz. A înfăptui, a realiza, a obține; a institui. A fost de ajuns ca firele amorse să atingă celălalt capăt al cablului ca, fulgerător, curentul stabilit să producă explozia. BART, S. M. 75. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a se pune în contact, a comunica cu cineva, a veni în legătură. 5. Refl. A deveni stabil într-un loc, a se statornici. M-am stabilit la țară.Tranz. A instala, a așeza ceva într-un anumit loc. A-și stabili reședința.

STABILI vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire].

STABILI vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire)

A STABILI ~esc tranz. 1) A pune să stea nemișcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziție). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înțelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ prețul. 3) A face să intre în acțiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilire

A SE STABILI mă ~esc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se așeza. /<lat. stabilire

stabilì v. 1. a fixa într’un loc, a instala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: lucrul a fost stabilit; 3. a se așeza undeva: s’a stabilit la Paris.

STABIL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis.

STABIL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis.

stabil, ~ă [At: IORGOVICI, O. 67/7 / A și: stab~ / V: (îvr) ~e / Pl: ~i, ~e / E: lat stabilis, ~e, it stabile] 1 a (D. obiecte, mai ales d. construcții, poduri; îoc mobil) Care este bine așezat, fixat etc. și nu se clatină, nu se răstoarnă etc. Si: fix (1), imobil, neclintit, nemișcat, (rar) nemișcător, stătător (1), (înv) neclătit, nesimțit, nestrămutat. 2 a Care nu-și schimbă locul sau poziția Si: fix (1), imobil, neclintit, nemișcat, (rar) nemișcător, stătător (8), (înv) neclătit, nesmintit, nestrămutat. 3 a (Reg; îs) Vinchi ~ Colțar (de tâmplărie). 4 a (D. așezări omenești, domicilii, sedii etc.; îoc provizoriu) Care are un loc în spațiu definitiv (și bine delimitat). 5 a (Nob) Inert. 6 a (Rar; d. populații; îoc nomad) Sedentar. 7 a (Rar; d. oameni) Sedentar. 8 a (D. sisteme fizice, chimice sau tehnice) Care prezintă stabilitate (10). 9 a (Chm; d. substanțe) Care nu se descompune de la sine. 10 a (Chm; d. substanțe) Care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. 11 a (D. fenomene, stări, procese etc. naturale sau sociale, d. evenimente etc.) Care nu se schimbă, nu fluctuează etc. Si: constant (1), fix (5), invariabil, neclintit, neschimbat, neschimbător, statornic (8), (rar) neatins, nefluctuant, nevariabil, (înv) neclătit, nevătămat. 12 a (D. fenomene, stări, procese etc. naturale sau sociale, d. evenimente etc.) Care nu este supus schimbărilor, fluctuațiilor etc. 13 a (Mai ales d. oameni sau d. manifestările lor) Care nu poate fi clintit sau schimbat (ușor) Si: ferm (1), hotărât2 (15), nestrămutat, statornic, (înv) neurnit. 14 a (Mai ales d. stări, situații, relații etc.; îoc efemer) Care există mult timp. 15-16 a, av (Care se întinde) pe o perioadă lungă de timp Si: dăinuitor, durabil (3), statornic (10-11), trainic, (rar) stătător V permanent.

STABIL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. (Despre obiecte) Care e bine așezat, bine fixat, care nu se răstoarnă, nu se clatină; solid. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine, care nu poate fi descompus decît cu greu într-o reacție. 2. (Despre abstracte) Care nu e supus fluctuațiilor, care nu se schimbă; statornic, ferm. Timp stabil. Valută stabilă.Echilibru stabil v. echilibru. 3. (Despre populații, în opoziție cu nomad) Care locuiește permanent în același loc, statornic. Populație stabilă.

STABIL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile].

STABIL, -Ă adj. 1. trainic, bine așezat, solid. ◊ (despre substanțe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populații) care locuiește permanent în același loc. (< lat. stabilis, it. stabile)

STABIL ~ă (~i, ~e) 1) Care rămâne în aceeași stare; bine așezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se menține la același nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuiește permanent în același loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. /<lat. stabilis, it. stabile

stabil a. 1. statornic; 2. fig. durabil.

*stábil, -ă adj. (lat. stábilis, d. stare, a sta în picioare). Bine așezat (înțepenit, fundat): casă stabilă. Mec. Echilibru stabil, starea unuĭ corp care, dacă e clătinat, pin simplu efect al greutățiĭ luĭ, îșĭ reĭa prima pozițiune. Fig. Statornic, durabil: pace stabilă. S. f. Motor (vapor) stabil. Adv. În mod stabil. – Fals stabíl (maĭ ales că fr. e stable!).

stabilésc v. tr. (lat. stabilire. V. pre- și re-stabilesc). Fac stabil, așez, fixez: a-țĭ stabili rezidența la Bucureștĭ, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc: a stabili vinovăția cuĭva, un principiŭ științific. V. refl. M’am stabilit la țără.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stabili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilesc, 3 sg. stabilește, imperf. 1 stabileam; conj. prez. 1 sg. să stabilesc, 3 să stabilească

stabili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilesc, imperf. 3 sg. stabilea; conj. prez. 3 să stabilească

stabili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilesc, imperf. 3 sg. stabilea; conj. prez. 3 sg. și pl. stabilească

stabil adj. m., pl. stabili; f. stabi, pl. stabile

stabil adj. m., pl. stabili; f. stabilă, pl. stabile

stabil adj. m., pl. stabili; f. sg. stabilă, pl. stabile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STABILI vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfinți. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.

STABILI vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înființa, întemeia, organiza.

STABILI vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa. (A ~ uzina în apropiere de...) 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. a calcula, a determina, a fixa, a măsura. (A ~ valoarea unor parametri.) 5. a determina, a fixa, a preciza, a statornici. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. a fixa, a preciza, a pune. (A ~ un diagnostic.) 8. a fundamenta. (A ~ coordonatele unei noi teorii.) 9. a descoperi. (El e cel care a ~ etimologia cuvîntului...) 10. a constata. (Ce a ~ ancheta?) 11. a institui, a introduce. (A ~ o anumită practică.) 12. a consacra, a consfinți, a fixa, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 13. a face, a institui. (~ legi.) 14. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială pentru...) 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 18. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a se cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?; în sfirșit, s-a ~.) 19. a aranja, a orîndui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. a decide, a determina, a hotărî, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 21. a menționa, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...) 22. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 23. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse mai înainte.)

stabili vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.

STABIL adj. 1. v. fix. 2. fix, permanent, statornic. (O așezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populații ~.) 4. statornic, (pop.) vătraș. (Țigani ~.) 5. v. consecvent. 6. v. durabil.

STABIL adj. 1. fix, imobil, neclintit, nemișcat, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un stîlp ~.) 2. fix, permanent, statornic. (O așezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populații ~.) 4. statornic, (pop.) vătraș. (Țigani ~.) 5. consecvent, constant, neschimbat, neschimbător, statornic. (~ în sentimente.) 6. durabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.)

Stabil ≠ fluctuant, instabil, mobil, neconstant, schimbător, variabil, nestabil

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor.

Intrare: stabili
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stabili
  • stabilire
  • stabilit
  • stabilitu‑
  • stabilind
  • stabilindu‑
singular plural
  • stabilește
  • stabiliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stabilesc
(să)
  • stabilesc
  • stabileam
  • stabilii
  • stabilisem
a II-a (tu)
  • stabilești
(să)
  • stabilești
  • stabileai
  • stabiliși
  • stabiliseși
a III-a (el, ea)
  • stabilește
(să)
  • stabilească
  • stabilea
  • stabili
  • stabilise
plural I (noi)
  • stabilim
(să)
  • stabilim
  • stabileam
  • stabilirăm
  • stabiliserăm
  • stabilisem
a II-a (voi)
  • stabiliți
(să)
  • stabiliți
  • stabileați
  • stabilirăți
  • stabiliserăți
  • stabiliseți
a III-a (ei, ele)
  • stabilesc
(să)
  • stabilească
  • stabileau
  • stabili
  • stabiliseră
stăbili
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: stabil
stabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stabil
  • stabilul
  • stabilu‑
  • stabi
  • stabila
plural
  • stabili
  • stabilii
  • stabile
  • stabilele
genitiv-dativ singular
  • stabil
  • stabilului
  • stabile
  • stabilei
plural
  • stabili
  • stabililor
  • stabile
  • stabilelor
vocativ singular
plural
stabile
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stabili, stabilescverb

  • 1. tranzitiv Decide, determina, fixa, hotărî, preciza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Mi s-a părut indicat a compara textul cu prima redacțiune și cu manuscrisul și a stabili în note deosebirile de text. La ALECSANDRI, O. P. 6. DLRLC
    • format_quote Vocabularul capătă cea mai mare însemnătate cînd este pus la dispoziția gramaticii, care stabilește regulile de combinare a cuvintelor în propoziții și astfel dă limbii armonie și înțeles. S. C. L. 1952, I 130. DLRLC
  • 2. tranzitiv A aduce dovezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Pe loc a căutat să stabilească două adevăruri. SADOVEANU, E. 126. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Descoperi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: descoperi
      • format_quote Pagina 27 din dosarul Reșița a fost înlocuită... Cine a putut s-o înlocuiască? – Asta trebuie să stabiliți. BARANGA, I. 204. DLRLC
  • 3. tranzitiv Institui, obține, realiza, înființa, înfăptui, întemeia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A fost de ajuns ca firele amorse să atingă celălalt capăt al cablului ca, fulgerător, curentul stabilit să producă explozia. BART, S. M. 75. DLRLC
    • chat_bubble A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote M-am stabilit la țară. DLRLC
    • format_quote A-și stabili reședința. DLRLC
etimologie:

stabil, stabiadjectiv

  • 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Timp stabil. Valută stabilă. DLRLC
    • 2.1. Durabil, permanent.
    • 2.2. Echilibru stabil. DLRLC
    • 2.3. (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.4. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Populație stabilă. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.