2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (6)
- relaționale (7)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
STABILI, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.
STABILI, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa; a hotărî, decide, a preciza. 2. Tranz. A aduce dovezi, a demonstra; p. ext. a descoperi. 3. Tranz. A înfăptui, a realiza; a întemeia, a înființa, a institui. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. 4. Tranz. și refl. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. – Din lat., it. stabilire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
stabili [At: HELIADE, D. J. 103/14 / V: (îvr) stăb~ / Pzi: ~lesc / E: lat stabilire] 1 vr (D. oameni sau d. populații) A rămâne (definitiv) într-un anumit loc, considerându-l domiciliu stabil (4) (și amenajându-și acolo locuința) Si: a se așeza (27), a se fixa (4), a se instala, a se opri, a se stabiliza (2), a se statornici, (îrg) a se sălășui, a se stăvi, (înv) a se lăcășui, a se sălășui, a se sădi, (îvr) a se stâlpi. 2 vt (Asr; c.i. tabere, sedii etc.) A instala. 3 vt A (se) arăta în mod precis, limpede, categoric și exact Si: a (se) defini (5, 12), a (se) delimita (1-2), a (se) preciza, (rar) a răspica. 4 vt A ajunge (de comun acord) la soluția definitivă, în legătură cu ceea ce trebuie să se întreprindă, să se îndeplinească etc. Si: a decide (5), a dispune (4), a fixa (5), a hotărî (5), (îvp) a orândui, a rândui, (pop) a soroci, (îrg) a statori, (înv) a așeza (40), a defige (2), a însemna, a judeca, a lega, a poreli, a scoate, (reg) a prubului. 5 vt A determina (2) V a statua. 6 vt A aduce argumente, dovezi etc. în favoarea unui fapt, a unei situații etc. Si: a arăta (3), a atesta (1), a demonstra (1), a dovedi (1), a proba, a susține, (îrg) probălui, (înv) a încredința, a rubui (V probui). 7 vt (Liv; pex) A descoperi (27-28). 8 vt (Rar) A constata (1). 9 vt (Înv; c.i. întreprinderi, instituții, organizații statale etc.) A întemeia. 10 vt (C.i. legături, raporturi etc.) A realiza. 11 vt (Îe) A ~ legătura (sau legături) cu cineva A comunica cu cineva. 12 vt (D. sportivi; c.i. performanțe, recorduri sportive etc.) A realiza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STABILI, stabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A determina, a fixa. Mi s-a părut indicat a compara textul cu prima redacțiune și cu manuscrisul și a stabili în note deosebirile de text. La ALECSANDRI, O. P. 6. 2. Tranz. A hotărî, a decide, a preciza. Vocabularul capătă cea mai mare însemnătate cînd este pus la dispoziția gramaticii, care stabilește regulile de combinare a cuvintelor în propoziții și astfel dă limbii armonie și înțeles. S. C. L. 1952, I 130. 3. Tranz. A arăta, a dovedi; a descoperi. Pagina 27 din dosarul Reșița a fost înlocuită... Cine a putut s-o înlocuiască? – Asta trebuie să stabiliți. BARANGA, I. 204. Pe loc a căutat să stabilească două adevăruri. SADOVEANU, E. 126. 4. Tranz. A înfăptui, a realiza, a obține; a institui. A fost de ajuns ca firele amorse să atingă celălalt capăt al cablului ca, fulgerător, curentul stabilit să producă explozia. BART, S. M. 75. ◊ Expr. A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a se pune în contact, a comunica cu cineva, a veni în legătură. 5. Refl. A deveni stabil într-un loc, a se statornici. M-am stabilit la țară. ♦ Tranz. A instala, a așeza ceva într-un anumit loc. A-și stabili reședința.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STABILI vb. IV. 1. tr. A hotărî, a decide, a preciza. 2. tr. A înfăptui, a realiza. 3. tr., refl. A (se) așeza într-un loc. [< it., lat. stabilire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STABILI vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A STABILI ~esc tranz. 1) A pune să stea nemișcat; a face să stea stabil (într-un loc sau într-o poziție). 2) (timpul, locul, valoarea etc.) A fixa printr-o înțelegere prealabilă, prin deliberare; a hotărî; a determina. ~ un termen. ~ prețul. 3) A face să intre în acțiune. ~ legătura cu cineva. 4) (fapte) A identifica ca real sau adevărat; a constata. 5) A scoate la iveală, demonstrând caracterul real. ~ adevărul. 6) A face să se stabilească; a statornici. /<lat. stabilire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE STABILI mă ~esc intranz. A se aranja cu traiul (într-un loc); a se statornici; a se așeza. /<lat. stabilire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stabilì v. 1. a fixa într’un loc, a instala: a stabili un ospiciu; 2. a dovedi: lucrul a fost stabilit; 3. a se așeza undeva: s’a stabilit la Paris.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STABIL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STABIL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
stabil, ~ă [At: IORGOVICI, O. 67/7 / A și: stab~ / V: (îvr) ~e / Pl: ~i, ~e / E: lat stabilis, ~e, it stabile] 1 a (D. obiecte, mai ales d. construcții, poduri; îoc mobil) Care este bine așezat, fixat etc. și nu se clatină, nu se răstoarnă etc. Si: fix (1), imobil, neclintit, nemișcat, (rar) nemișcător, stătător (1), (înv) neclătit, nesimțit, nestrămutat. 2 a Care nu-și schimbă locul sau poziția Si: fix (1), imobil, neclintit, nemișcat, (rar) nemișcător, stătător (8), (înv) neclătit, nesmintit, nestrămutat. 3 a (Reg; îs) Vinchi ~ Colțar (de tâmplărie). 4 a (D. așezări omenești, domicilii, sedii etc.; îoc provizoriu) Care are un loc în spațiu definitiv (și bine delimitat). 5 a (Nob) Inert. 6 a (Rar; d. populații; îoc nomad) Sedentar. 7 a (Rar; d. oameni) Sedentar. 8 a (D. sisteme fizice, chimice sau tehnice) Care prezintă stabilitate (10). 9 a (Chm; d. substanțe) Care nu se descompune de la sine. 10 a (Chm; d. substanțe) Care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. 11 a (D. fenomene, stări, procese etc. naturale sau sociale, d. evenimente etc.) Care nu se schimbă, nu fluctuează etc. Si: constant (1), fix (5), invariabil, neclintit, neschimbat, neschimbător, statornic (8), (rar) neatins, nefluctuant, nevariabil, (înv) neclătit, nevătămat. 12 a (D. fenomene, stări, procese etc. naturale sau sociale, d. evenimente etc.) Care nu este supus schimbărilor, fluctuațiilor etc. 13 a (Mai ales d. oameni sau d. manifestările lor) Care nu poate fi clintit sau schimbat (ușor) Si: ferm (1), hotărât2 (15), nestrămutat, statornic, (înv) neurnit. 14 a (Mai ales d. stări, situații, relații etc.; îoc efemer) Care există mult timp. 15-16 a, av (Care se întinde) pe o perioadă lungă de timp Si: dăinuitor, durabil (3), statornic (10-11), trainic, (rar) stătător V permanent.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stabile a vz stabil
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stăbili v vz stabili
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
STABIL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. (Despre obiecte) Care e bine așezat, bine fixat, care nu se răstoarnă, nu se clatină; solid. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine, care nu poate fi descompus decît cu greu într-o reacție. 2. (Despre abstracte) Care nu e supus fluctuațiilor, care nu se schimbă; statornic, ferm. Timp stabil. Valută stabilă. ◊ Echilibru stabil v. echilibru. 3. (Despre populații, în opoziție cu nomad) Care locuiește permanent în același loc, statornic. Populație stabilă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STABIL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STABIL, -Ă adj. 1. trainic, bine așezat, solid. ◊ (despre substanțe) care nu se descompune de la sine. 2. statornic. ◊ durabil, permanent. 3. (despre populații) care locuiește permanent în același loc. (< lat. stabilis, it. stabile)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
STABIL ~ă (~i, ~e) 1) Care rămâne în aceeași stare; bine așezat sau fixat; neclintit; imobil. 2) Care se menține la același nivel; cu nivel constant; neschimbat; statornic. 3) Care locuiește permanent în același loc; cu loc de trai neschimbat; sedentar. /<lat. stabilis, it. stabile
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stabil a. 1. statornic; 2. fig. durabil.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*stábil, -ă adj. (lat. stábilis, d. stare, a sta în picioare). Bine așezat (înțepenit, fundat): casă stabilă. Mec. Echilibru stabil, starea unuĭ corp care, dacă e clătinat, pin simplu efect al greutățiĭ luĭ, îșĭ reĭa prima pozițiune. Fig. Statornic, durabil: pace stabilă. S. f. Motor (vapor) stabil. Adv. În mod stabil. – Fals stabíl (maĭ ales că fr. e stable!).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stabilésc v. tr. (lat. stabilire. V. pre- și re-stabilesc). Fac stabil, așez, fixez: a-țĭ stabili rezidența la Bucureștĭ, a stabili cartieru general. Institui: a stabili un tribunal. Prind, fixez, dovedesc: a stabili vinovăția cuĭva, un principiŭ științific. V. refl. M’am stabilit la țără.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
stabili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilesc, 3 sg. stabilește, imperf. 1 stabileam; conj. prez. 1 sg. să stabilesc, 3 să stabilească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stabili (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilesc, imperf. 3 sg. stabilea; conj. prez. 3 să stabilească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stabili vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stabilesc, imperf. 3 sg. stabilea; conj. prez. 3 sg. și pl. stabilească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
stabil adj. m., pl. stabili; f. stabilă, pl. stabile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
stabil adj. m., pl. stabili; f. stabilă, pl. stabile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
stabil adj. m., pl. stabili; f. sg. stabilă, pl. stabile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
STABILI vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele câmpii mănoase.) 2. v. amplasa. 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. v. calcula. 5. v. determina. 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. v. fixa. 8. v. fundamenta. 9. v. descoperi. 10. v. constata. 11. v. institui. 12. v. consfinți. 13. a face, a institui. (A ~ lege.) 14. v. constitui. 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orândui, a rândui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, v. ordona. 18. v. alege. 19. a aranja, a orândui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. v. decide. 21. v. instaura. 22. v. prevedea. 23. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 24. v. confirma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STABILI vb. v. constitui, crea, ctitori, funda, institui, înființa, întemeia, organiza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STABILI vb. 1. a se așeza, a se fixa, a se instala, a se opri, a se statornici, (pop.) a se sălășlui, (înv. și reg.) a se sălășui, (înv.) a se sădi, a se stăvi. (S-au ~ în acele cîmpii mănoase.) 2. a (se) amplasa, a (se) așeza, a (se) fixa, a (se) plasa, a (se) situa. (A ~ uzina în apropiere de...) 3. a (se) statornici, (fig.) a (se) întrona. (Între cele două state s-au ~ relații prietenești.) 4. a calcula, a determina, a fixa, a măsura. (A ~ valoarea unor parametri.) 5. a determina, a fixa, a preciza, a statornici. (Cum ați ~ concentrația vinului?) 6. a defini, a determina, a preciza, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietățile unui metal.) 7. a fixa, a preciza, a pune. (A ~ un diagnostic.) 8. a fundamenta. (A ~ coordonatele unei noi teorii.) 9. a descoperi. (El e cel care a ~ etimologia cuvîntului...) 10. a constata. (Ce a ~ ancheta?) 11. a institui, a introduce. (A ~ o anumită practică.) 12. a consacra, a consfinți, a fixa, a statornici, (înv.) a sfinți. (A ~ acest obicei.) 13. a face, a institui. (~ legi.) 14. a alcătui, a constitui, a crea, a desemna, a forma, a institui, a înființa, a numi, a organiza, (înv.) a tocmi. (A ~ o comisie specială pentru...) 15. a fixa, a hotărî, a institui, a întocmi, a orîndui, a rîndui, a statornici, (înv.) a așeza, a lega, a politici, a scoate, a scorni, a tocmi. (A ~ un impozit.) 16. a determina, a fixa, a hotărî, a preciza, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (A ~ un nou termen.) 17. a comanda, a decide, a dispune, a fixa, a hotărî, a ordona, a porunci, a statornici, (rar) a prescrie, (înv. și pop.) a orîndui, a rîndui, (pop.) a soroci, (prin Ban. și Transilv.) a priti, (înv.) a învăța, a judeca, a poveli. (A ~ să se facă astfel...) 18. a (se) alege, a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a se cumpăni. (Ei, ai ~ ce să cumperi?; în sfirșit, s-a ~.) 19. a aranja, a orîndui, a reglementa, (rar) a regula, (înv.) a regularisi. (Și-a ~ situația neclară.) 20. a decide, a determina, a hotărî, (fig.) a pecetlui. (Soarta meciului a fost ~ în ultimele secunde.) 21. a menționa, a prescrie, a prevedea, a specifica, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...) 22. a obține, a realiza. (A ~ un record atletic.) 23. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a susține, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse mai înainte.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
stabili vb. v. CONSTITUI. CREA. CTITORI. FUNDA. INSTITUI. ÎNFIINȚA. ÎNTEMEIA. ORGANIZA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STABIL adj. 1. v. fix. 2. fix, permanent, statornic. (O așezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populații ~.) 4. statornic, (pop.) vătraș. (Țigani ~.) 5. v. consecvent. 6. v. durabil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STABIL adj. 1. fix, imobil, neclintit, nemișcat, (rar) nemișcător, (pop.) nesmintit, (înv.) neclătit. (Un stîlp ~.) 2. fix, permanent, statornic. (O așezare ~.) 3. fixat, sedentar, statornic, (înv.) așezător, stătător. (Populații ~.) 4. statornic, (pop.) vătraș. (Țigani ~.) 5. consecvent, constant, neschimbat, neschimbător, statornic. (~ în sentimente.) 6. durabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Stabil ≠ fluctuant, instabil, mobil, neconstant, schimbător, variabil, nestabil
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
rămâne cum am stabilit expr. (iron., eufem.) folosită cu eleganță în locul unei înjurături sau obscenități proferate la adresa unui interlocutor.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
stabili, stabilescverb
- 1. Decide, determina, fixa, hotărî, preciza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Mi s-a părut indicat a compara textul cu prima redacțiune și cu manuscrisul și a stabili în note deosebirile de text. La ALECSANDRI, O. P. 6. DLRLC
- Vocabularul capătă cea mai mare însemnătate cînd este pus la dispoziția gramaticii, care stabilește regulile de combinare a cuvintelor în propoziții și astfel dă limbii armonie și înțeles. S. C. L. 1952, I 130. DLRLC
-
-
- Pe loc a căutat să stabilească două adevăruri. SADOVEANU, E. 126. DLRLC
- 2.1. Descoperi. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descoperi
- Pagina 27 din dosarul Reșița a fost înlocuită... Cine a putut s-o înlocuiască? – Asta trebuie să stabiliți. BARANGA, I. 204. DLRLC
-
-
- 3. Institui, obține, realiza, înființa, înfăptui, întemeia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- A fost de ajuns ca firele amorse să atingă celălalt capăt al cablului ca, fulgerător, curentul stabilit să producă explozia. BART, S. M. 75. DLRLC
- A stabili legătura (sau legături) cu cineva = a comunica cu cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
- 4. A (se) așeza (definitiv) într-un loc; a (se) statornici, a (se) instala. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: așeza instala statornici
- M-am stabilit la țară. DLRLC
- A-și stabili reședința. DLRLC
-
etimologie:
- stabilire DEX '09 DEX '98 DN
stabil, stabilăadjectiv
-
- Timp stabil. Valută stabilă. DLRLC
- 2.3. (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 2.4. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. DEX '09 DLRLC DN
- Populație stabilă. DLRLC
-
-
etimologie:
- stabilis DEX '09 DEX '98 DN