stăvilitór, stăvilitoáre, adj. (înv.) 1. care întrerupe brusc; care face să înceteze sau să atenueze. 2. care împiedică, nu îngăduie să se producă, să evolueze.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink