2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
stăurare sf [At: LB / Pl: ~rări / E: stăura] Holbare a ochilor (de mirare, de spaimă).
stăura vi [At: ALEXI, W. / Pzi: staur / E: ml stabulare cf a stăura] 1 (Înv; Trs) A holba ochii (de mirare, de spaimă). 2 (Trs) A pofti.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
STĂURA, stăur, vb. I. Tranz. (Trans.) A (se) zgîi (1). (în loc de zgăura)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
stăura (-r, at), vb. (Trans.) A privi cu teamă sau cu mirare, a se minuna. Origine necunoscută. Ar putea fi cuvînt identic cu a astăura, vb. (Banat, a pîndi, a urmări), pe care DAR îl derivă de la staur „grajd”, presupunînd că înseamnă „a urmări din grajd”, ipoteză greu de admis. Poate în loc de sgăura < sgău, cf. sgîi.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
stăurare, stăurări, s.f. (înv. și reg.) holbare a ochilor (de mirare, de spaimă).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
stăura, staur, vb. I 1. (înv.) a holba ochii (de mirare, de spaimă). 2. (reg.) a pofti.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||