stăurá, stáur, vb. I 1. (înv.) a holba ochii (de mirare, de spaimă). 2. (reg.) a pofti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STĂURÁ, stắur, vb. I. Tranz. (Trans.) A (se) zgâi (1). (în loc de zgăura)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

stăurá (-r, át), vb. (Trans.) A privi cu teamă sau cu mirare, a se minuna. Origine necunoscută. Ar putea fi cuvînt identic cu a astăura, vb. (Banat, a pîndi, a urmări), pe care DAR îl derivă de la staur „grajd”, presupunînd că înseamnă „a urmări din grajd”, ipoteză greu de admis. Poate în loc de sgăura ‹ sgău, cf. sgîi.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink