2 definiții pentru stăruielnic
Explicative DEX
stăruielnic, ~ă a [At: VEISA, I. 84/2 / Pl: ~ici, ~ice / E: stărui + -elnic] (Îvr; d. însușiri, manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Stăruitor (1).
Arhaisme și regionalisme
stăruielnic, stăruielnică, adj. (înv.; despre însușiri, manifestări, acțiuni ale oamenilor) stăruitor.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: stăruielnic
stăruielnic adjectiv
| adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)