STĂREȚÍ, stărețesc, vb.IV. Intranz. A conduce o mănăstire în calitate de stareț. – Din stareț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Valery | Semnalează o greșeală | Permalink

STĂREȚÍ vb. (BIS.) a egumeni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stărețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stărețésc, imperf. 3 sg. stărețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. stărețeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink