STÂNGĂCÍE, stângăcii, s. f. Lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc. ◊ Loc. adv. Cu stângăcie = în mod stângaci, neîndemânatic. ♦ Faptă, purtare neîndemânatică. – Stângaci + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

STÂNGĂCÍE ~i f. 1) Lipsă de îndemânare sau de abilitate. ◊ Cu ~ fără pricepere; greoi. 2) Sfială în acțiuni, în comportare. 3) Faptă sau vorbă de om neîndemânatic. [G.-D. stângăciei] /stângaci + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÂNGĂCÍE s. neîndemânare, (livr.) inabilitate, (rar) nepricepere, (reg.) mangoseală, (înv.) maladresă. (Era de o ~ proverbială.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Stângăcie ≠ abilitate, îndemânare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

stângăcíe s. f., art. stângăcía, g.-d. art. stângacíei; (manifestări) pl. stângăcíi, art. stângăcíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink