STÂLPÍT, -Ă, stâlpiți, -te, adj. (Înv.) 1. Încremenit, înlemnit (de teamă, de mirare). 2. (Despre ochi) Pironit, ațintit, fixat. – V. stâlpi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

STÂLPÍT adj. v. ațintit, fixat, împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înțepenit, neclintit, nemișcat, pironit, țeapăn, țintit, țintuit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

STÂLPÍ, stâlpesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A marca (cu stâlpi) hotarul unui loc, a hotărnici. – Din stâlp.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

STÂLPÍ vb. v. aținti, fixa, pironi, ținti, țintui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink