stâlpíre, stâlpíri, s.f. (înv.) 1. marcarea unui teren, a unei suprafețe de pământ cu stâlpi. 2. sprijinire. 3. pironire a ochilor, a privirii spre cineva sau ceva.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

STÂLPÍ, stâlpesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A marca (cu stâlpi) hotarul unui loc, a hotărnici. – Din stâlp.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

STÂLPÍ vb. v. aținti, fixa, pironi, ținti, țintui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink