opțiuni
  • info
2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

stâlpire sf [At: (a. 1642) ap. STOICESCU, S. D. 182 / Pl: ~ri / E: stâlpi] (Îvr) 1 Marcare a unui teren, a unei suprafețe de pământ etc. cu stâlpi (7). 2 Sprijinire (1). 3 Sprijinire (2). 4 Pironire (a ochilor, a privirii spre cineva sau ceva).

stâlpi [At: (a. 1648) ap. PANAITESCU, O. Ț. / Pzi: ~pesc / E: stâlp] 1-2 vtr (Înv; c.i. terenuri, suprafețe de pământ etc.) A marca hotarul cu stâlp (7). 3 vt (Îvr; c.i. stâlpi, plante etc.) A fixa în pământ. 4 vt A așeza unul peste altul. 5 vr (Îvr) A se sprijini (2). 6 vr (Îvr) A se stabili (1). 7 vt (Îvr; c.i. ochii, privirea) A pironi.

STÎLPI, stîlpesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A fixa hotarul unui loc, a hotărnici. Hotărî ca ogoarele țărănești să fie alese și stîlpite. KOGĂLNICEANU, S. A. 221. Moșia aceasta a fost hotărîtă și stîlpită la 1837 de către proprietarul ei. I. IONESCU, M. 626.

STÎLPI, stîlpesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A marca (cu stîlpi) hotarul unui loc, a hotărnici. – Din stîlp.

stâlpì v. a pironi ochii.

stîlpésc v. tr. (d. stîlp). Vechĭ. Vest. Plantez, așez deasupra ceva greŭ. Azĭ. Vest. A stîlpiĭ ochiĭ, a-țĭ aținti (fixa, pironi) ochiĭ.

Sinonime

STÂLPI vb. v. aținti, fixa, pironi, ținti, țintui.

stîlpi vb. v. AȚINTI. FIXA. PIRONI. ȚINTI. ȚINTUI.

Arhaisme și regionalisme

stâlpire, stâlpiri, s.f. (înv.) 1. marcarea unui teren, a unei suprafețe de pământ cu stâlpi. 2. sprijinire. 3. pironire a ochilor, a privirii spre cineva sau ceva.

Intrare: stâlpire
stâlpire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stâlpire
  • stâlpirea
plural
  • stâlpiri
  • stâlpirile
genitiv-dativ singular
  • stâlpiri
  • stâlpirii
plural
  • stâlpiri
  • stâlpirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: stâlpi
verb (VT401)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stâlpi
  • stâlpire
  • stâlpit
  • stâlpitu‑
  • stâlpind
  • stâlpindu‑
 singular plural
  • stâlpește
  • stâlpiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stâlpesc
 (să)
  • stâlpesc
  • stâlpeam
  • stâlpii
  • stâlpisem
a II-a (tu)
  • stâlpești
 (să)
  • stâlpești
  • stâlpeai
  • stâlpiși
  • stâlpiseși
a III-a (el, ea)
  • stâlpește
 (să)
  • stâlpească
  • stâlpea
  • stâlpi
  • stâlpise
plural I (noi)
  • stâlpim
 (să)
  • stâlpim
  • stâlpeam
  • stâlpirăm
  • stâlpiserăm
  • stâlpisem
a II-a (voi)
  • stâlpiți
 (să)
  • stâlpiți
  • stâlpeați
  • stâlpirăți
  • stâlpiserăți
  • stâlpiseți
a III-a (ei, ele)
  • stâlpesc
 (să)
  • stâlpească
  • stâlpeau
  • stâlpiră
  • stâlpiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stâlpi, stâlpescverb

  • 1. învechit A fixa hotarul unui loc. DLRLC
    sinonime: hotărnici
    • format_quote Hotărî ca ogoarele țărănești să fie alese și stîlpite. KOGĂLNICEANU, S. A. 221. DLRLC
    • format_quote Moșia aceasta a fost hotărîtă și stîlpită la 1837 de către proprietarul ei. I. IONESCU, M. 626. DLRLC
etimologie:
  • stâlp DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.