ST interj. Cuvânt prin care se cere cuiva să facă sau să păstreze liniște. [Var.: ss, sst interj.] – Formație onomatopeică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ST! interj. (se folosește pentru a cere ca cineva să tacă, să nu facă zgomot sau să nu divulge un secret). /Onomat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ST interj. v. liniște.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

st/sst interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘT interj. Cuvânt folosit pentru a cere cuiva să facă liniște. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șt / șșșt interj.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

sîst interj. – Tăceți! (ajută pentru a cere sau a impune tăcerea). – Var. sst, șit, șșt. Creație expresivă, cf. fîs. – Der. șișii, vb. (a chema; a consola, a legăna un copil care plînge); sîsîi, vb. (a pronunța un s prelungit; a gîgîi ca gîștele; a vorbi peltic), cf. sl. sysati „a sîsîi”, lat. susurrare, fr. chuchoter, germ. zischen, mag. susogni, sp. cecear etc.; sîsîitură, s. f. (sîsîit).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șt/șșșt interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink