spăși v vz spăsi

SPĂȘI vb. IV v. ispăși.

ispăsi v vz spăsi

ispăși [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 273 / V: spăși / Pzi: ~șesc / E: vsl съпасити] 1 (Înv) A cerceta și a evalua o pagubă făcută de vite pe proprietatea altuia. 2 A răscumpăra o greșeală prin suferință Si: (liv) a expia. 3 A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării. 4 A suferi pentru o faptă comisă de altcineva. 5 A ierta de păcate Si: a mântui.

spăsi [At: COD. VOR². 60^r/12 / V: (rar) ~ăși / Pzi: ~sesc / E: slv съпасити] 1-2 vtr (Îrg; Bis) A (se) mântui. 3 vr (Înv) A se pocăi¹. 4 vr (Rar) A regreta. 5 vr (Rar) A se umili. 6 vt (Îrg; c. i. păcate, greșeli etc.) A ispăși.

ISPĂȘI, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spăși (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.

A ISPĂȘI ~esc tranz. 1) (păcate, greșeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferință. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti

ispășì v. a expia: cu amarnice dureri am ispășit păcătoasa-mi rătăcire OD. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

ispășì v. a prețui paguba făcută de vite într’o țarină: când s’o ispăși cânepa CR. [V. ispașă].

spăsì v. 1. a ispăși: vei spăși greșala mamei EM. 2. a se căi amarnic. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

ispăsésc, V. spăsesc.

ispășésc v. tr. (vsl. ispasti-ispašon și ispasati, a paște tot și [*fig.] a expia. V. ispas). Expiez (constat) paguba făcută de vite într’o semănătură.

spăsésc v. tr. (vsl. sŭpasti, a conserva, a salva, sŭpasŭ, salvare, salvator, compus ca și ispasti și popasti [V. ispășesc și poposesc]; ceh. spás, răscumpărare, nsl. spas, răscumpărător, spasovo, ispas, înălțarea luĭ Hristos). Vechĭ. Salvez, mîntuĭ, ispășesc: a spăsi o greșală. Azĭ. Fam. V. refl. Mă arăt spăsit (smerit): ce te spăseștĭ așa? – Vechĭ și isp-.

spăși vb., v. spăsi

ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, 3 sg. ispășește, imperf. 1 ispășeam; conj. prez. 1 sg. să ispășesc, 3 să ispășească

spăsi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spăsesc, 3 sg. se spăsește, imperf. 1 sg. mă spăseam; conj. prez. 1 sg. să mă spăsesc, 3 sg. să se spăsească; imper. 2 sg. afirm. spăsește-te; ger. spăsindu-mă

ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, imperf. 3 sg. ispășea; conj. prez. 3 să ispășească

*spăsi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spăsește, imperf. 3 sg. se spăsea, conj. prez. 3 sg. să se spăsească

ispăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, imperf. 3 sg. ispășea; conj. prez. 3 sg. și pl. ispășească

spăsi vb., ind. prez. 1 sg. spăsesc, 3 sg. și pl. spăsește

ispăși (conj. ispășească)

ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

SPĂSI vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.

ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

spăsi vb. v. CĂI. ISPĂȘI. IZBĂVI. MÎNTUI. POCĂI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. SALVA.

spăși (-șesc, -it), vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăși, ispăși și der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s. f. (ispășire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s. m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispașe, s. f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.