opțiuni

2 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spătări vi [At: NECULCE, L. 124 / Pzi: ~resc / E: spătar1] A exercita funcția de spătar1 (1).

A SPĂTĂRI ~esc intranz. înv. A fi spătar. /Din spătar

SPĂTĂRI vb. (Mold.) A exercita funcția de (mare) spătar. L-au pus spătar mare, și n-au spătărit vreme multă ș-au murit. NECULCE. Etimologie: spătar + suf. -i. Vezi și spătar, spătărel, spătăresc, spătărie.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spătare s.f. (reg.) partea strungii de la stână de care stau rezemați ciobanii cu spatele când mulg oile.

Intrare: spătări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spătări
  • spătărire
  • spătărit
  • spătăritu‑
  • spătărind
  • spătărindu‑
 singular plural
  • spătărește
  • spătăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spătăresc
 (să)
  • spătăresc
  • spătăream
  • spătării
  • spătărisem
a II-a (tu)
  • spătărești
 (să)
  • spătărești
  • spătăreai
  • spătăriși
  • spătăriseși
a III-a (el, ea)
  • spătărește
 (să)
  • spătărească
  • spătărea
  • spătări
  • spătărise
plural I (noi)
  • spătărim
 (să)
  • spătărim
  • spătăream
  • spătărirăm
  • spătăriserăm
  • spătărisem
a II-a (voi)
  • spătăriți
 (să)
  • spătăriți
  • spătăreați
  • spătărirăți
  • spătăriserăți
  • spătăriseți
a III-a (ei, ele)
  • spătăresc
 (să)
  • spătărească
  • spătăreau
  • spătăriră
  • spătăriseră
Intrare: spătare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spătare
  • spătarea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • spătări
  • spătării
plural — —
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)