3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPĂRGĂTOR, -OARE, spărgători, -oare, adj., s. n., s. m. și f. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.

spărgător, ~oare [At: (a. 1652) MAG. IST. I, 127/29 / Pl: ~i, ~oare / E: sparge + -ător] 1-4 smf, a (Persoană) care sparge (18, 20). 5 sfn Instrument, mașină etc. folosit(ă) la spargerea unor materiale, a cojilor tari ale unor fructe etc. 6 smf (Fig; adesea cu determinări care indică felul) Persoană care anulează o acțiune întreprinsă în comun de un grup de persoane. 7-8 smf, a (Persoană) care comite o spargere (46) Si: hoț (1).

SPĂRGĂTOR, -OARE, spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător.

SPĂRGĂTOR1, spărgătoare, s. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a cojilor tari ale anumitor fructe etc. Spărgător de nuci.Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț.

SPĂRGĂTOR3, -OARE, spărgători, -oare, s. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța, spărgînd uși, lacăte pentru a jefui. 2. Persoană care provoacă neînțelegeri și disensiuni într-o asociație, care subminează unitatea unei organizații. ◊ Spărgător de grevă = agent al patronului, plătit pentru a zădărnici o grevă, venind să lucreze în locul muncitorilor greviști. Aci și la Arsenal, așa se hotărîseră comandanții să facă: să zădărnicească solidaritatea și dîrzenia muncitorilor, tocmind spărgători de grevă din rîndurile lor și din afară. PAS, Z. IV 153. (Eliptic) Tot atelierul e în grevă? – Nu, numai noi. Ceilalți, spărgători ordinari! GALAN, Z. R. 84.

SPĂRGĂTOR2, -OARE, spărgători, -oare, adj. Care sparge, sfărîmă (piatră, cărbuni etc.).

SPĂRGĂTOR3 ~i m. Hoț care sparge lacăte sau uși de la încăperi, spre a prăda. ◊ ~ de grevă persoană care continuă lucrul în timpul grevei. /a sparge + suf. ~ător

SPĂRGĂTOR2 ~oare n. Instrument pentru spargerea unor materiale dure (sau a fructelor cu coajă). ~ de nuci. ◊ ~ de gheață navă de construcție specială capabilă să-și croiască drum prin câmpurile de gheață, lăsând în urmă un coridor de navigație pentru alte vase. /a sparge + suf. ~ător

SPĂRGĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care sparge. /a sparge + suf. ~ător

spărgătór, -oáre adj. Care sparge. S.m. Hoț care sparge lăzile de banĭ. S. f., pl. orĭ, și n., pl. oare. Un fel de clește de spart nucĭ, alune ș. a. (fr. casse-noisettes).

spărgător de gheață-institut s. n. Institut de cercetare amenajat pe un spărgător de gheață ◊ Spărgător de gheață-institut. Deocamdată, un asemenea «institut plutitor» se află abia în stadiul de proiect.” Sc. 6 XII 77 p. 5. ◊ „Un spărgător de gheață-institut, primul de acest fel din lume, va fi construit în curând în Uniunea Sovietică.” R.l. 20 XII 77 p. 6 (din spărgător de gheață + institut, probabil după model rus; spărgător de gheață, după fr. brise-glace[s], engl. ice breaker, germ. Eisbrecher; DTP, LTR)

spărgătoare f. unealtă de spart nuci, alune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

spărgător2 (mașină, instalație) s. n., pl. spărgătoare

spărgător1 adj. m., s. m., pl. spărgători; adj. f., s. f. sg. și pl. spărgătoare

spărgător1 adj. m., s. m., pl. spărgători; adj. f., s. f. sg. și pl. spărgătoare

spărgător2 (mașină, instalație) s. n., pl. spărgătoare

spărgător s. n., pl. spărgătoare

spărgător adj. m., s. m., pl. spărgători; f. sg. și pl. spărgătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPĂRGĂTOR s. (arg.) trăsnitor. (~ul a fost arestat.)

Intrare: spărgător (adj.)
spărgător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spărgător
  • spărgătorul
  • spărgătoru‑
  • spărgătoare
  • spărgătoarea
plural
  • spărgători
  • spărgătorii
  • spărgătoare
  • spărgătoarele
genitiv-dativ singular
  • spărgător
  • spărgătorului
  • spărgătoare
  • spărgătoarei
plural
  • spărgători
  • spărgătorilor
  • spărgătoare
  • spărgătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: spărgător (instrument)
spărgător3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spărgător
  • spărgătorul
  • spărgătoru‑
plural
  • spărgătoare
  • spărgătoarele
genitiv-dativ singular
  • spărgător
  • spărgătorului
plural
  • spărgătoare
  • spărgătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: spărgător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spărgător
  • spărgătorul
  • spărgătoru‑
plural
  • spărgători
  • spărgătorii
genitiv-dativ singular
  • spărgător
  • spărgătorului
plural
  • spărgători
  • spărgătorilor
vocativ singular
  • spărgătorule
plural
  • spărgătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spărgător, spărgătoareadjectiv

  • 1. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Sparge + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

spărgător, spărgătoaresubstantiv neutru

  • 1. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Spărgător de nuci. DLRLC
    • 1.1. Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Sparge + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

spărgător, spărgătorisubstantiv masculin
spărgătoare, spărgătoaresubstantiv feminin

  • 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. Persoană care provoacă neînțelegeri și disensiuni într-o asociație, care subminează unitatea unei organizații. DLRLC
    • chat_bubble (în) sintagmă Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Aci și la Arsenal, așa se hotărîseră comandanții să facă: să zădărnicească solidaritatea și dîrzenia muncitorilor, tocmind spărgători de grevă din rîndurile lor și din afară. PAS, Z. IV 153. DLRLC
      • format_quote eliptic Tot atelierul e în grevă? – Nu, numai noi. Ceilalți, spărgători ordinari! GALAN, Z. R. 84. DLRLC
etimologie:
  • Sparge + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.