2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spărgălui [At: (a.1826) BV III, 521 / Pzi: ~esc / E: sparge + -ălui] 1-2 vtr (Îrg) A (se) sparge (1-2). 3 vt (Reg; fig) A spulbera (6). 4 vr (Îvr; d. așezări omenești, d. unități administrative) A se dezorganiza (1). 5 vt (Îvr; c. i. oștiri) A înfrânge. 6 vr (Olt; d. adunări, chefuri, jocuri etc.) A se sparge (11). 7 vt (Reg; îe) A ~ pământul A scormoni (1).
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPĂRGĂLUI vb. v. împrăștia, răspândi, răzleți, risipi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spărgălui vb. v. ÎMPRĂȘTIA. RĂSPÎNDI. RĂZLEȚI. RISIPI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
spărgălui, spărgăluiesc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a (se) sparge. 2. (fig.; reg.) a spulbera. 3. (refl.; înv.; despre așezări omenești sau unități administrative) a se dezorganiza. 4. (înv.; despre oștiri) a înfrânge; a nimici. 5. (refl.; reg.; despre adunări, petreceri, jocuri) a se sparge, a se încheia, a se termina. 6. (reg.; în expr.) a spărgălui pământul = a scormoni.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||