12 definiții pentru spăimânta
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPĂIMÂNTA, spăimânt, vb. I. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) înspăimânta. – Lat. *expavimentare.
SPĂIMÂNTA, spăimânt, vb. I. Refl. și tranz. (Înv. și pop.) A (se) înspăimânta. – Lat. *expavimentare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
spăimânta vtr [At: PSALT. HUR. 109r/7 / V: spăm~ / Pzi: spăimânt, (înv) ~tez / E: ml *expavimentare] (Îvp) 1-2 A (se) înspăimânta.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spământa v vz spăimânta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spăimăntà v. a băga spaimă. [Lat. *EXPAVIMENTARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spăĭmînt și însp- saŭ -éz și (vechĭ, azĭ Ban. și Serbia) spămînt, la Dos. înspămînt v. tr. (lat. expaventare, d. expavens, -éntis, part. prez. d. expavire, a se spăĭmînta. Formele cu ăĭ infl. de spaĭmă. It. spaventare, fr. épouvanter, sp. pg. espantar. V. speriĭ și epavă). Umplu de spaĭmă, speriĭ, înfricoșez. V. refl. Mă umplu de spaĭmă. – Vechĭ și spemintez, spămintez, spămîntez. În Ps. S. 90, 5, spemenți(spe- minti), ca peminte, cuvinte, morminte (e-i-e asimilare saŭ armonie vocalică). Și spomînt (Serbia), ca pomînt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spămînt v. tr. Vechĭ. Spăimĭnt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spăimânta (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. spăimânt, 2 sg. spăimânți, 3 spăimântă; conj. prez. 1 sg. să spăimânt, 3 să spăimânte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spăimânta (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 spăimântă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spăimânta vb., ind. prez. 1 sg. spăimânt, 3 sg. și pl. spăimântă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPĂIMÂNTA vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spăimînta vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spăimînta (-t, at), vb. – A speria. – Var. înspăimînta, înv. și Banat spămînta, speminta. Origine incertă. Se consideră der. din lat. *expavῑmentāre (Philippide, Principii, 99; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Pușcariu 1612; Candrea; DAR) sau expaventāre (Crețu 369; Tiktin; REW 3035); dar der. este dificilă și sard. spamenta, prezentat ca argument cu acest prilej, nu constituie un paralelism (Wagner 112). Alternarea rezultatului se atribuie prezenței lui spaimă. – Der. (în)păimîntător, adj. (oribil, teribil).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
spăimânta, spăimântverb
- 1. A (se) înspăimânta. DEX '09 DEX '98sinonime: înspăimânta
etimologie:
- *expavimentare DEX '09 DEX '98