9 definiții pentru spălăcitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPĂLĂCITURĂ, spălăcituri, s. f. (Rar) Obiect spălăcit, decolorat. – Spălăci + suf. -tură.
SPĂLĂCITURĂ, spălăcituri, s. f. (Rar) Obiect spălăcit, decolorat. – Spălăci + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
spălăcitură sf [At: ISPIRESCU, L. 163 / Pl: ~ri / E: spălăci + -tură] 1 (Îvr) Decolorare (1). 2 (Îdt) Obiect decolorat. 3 (Reg) Spălătură (4). 4 (Îdt; șîs ~ de ploscă) Poșircă. 5 (Îvr) Lichid diluat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂLĂCITURĂ, spălăcituri, s. f. 1. Apă (murdară) care a fost folosită la spălat. Spălăcitura ce mai rămăsese în baia unde se îmbăiase argatul. ISPIRESCU, L. 163. 2. Lucru decolorat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spălăcitură f. 1. ceva spălăcit sau rău spălat; 2. fig. vin prost.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spălăcitúră f., pl. ĭ.. Lucru spălăcit: o spălăcitură de bluză!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spălăcitură (rar) s. f., g.-d. art. spălăciturii; pl. spălăcituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spălăcitură (rar) s. f., g.-d. art. spălăciturii; pl. spălăcituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spălăcitură s. f., g.-d. art. spălăciturii; pl. spălăcituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
spălăcitură, spălăcituri, s.f. 1. (înv.) decolorare. 2. (înv.) obiect decolorat. 3. (reg.) spălătură. 4. (înv.; în sintagmă) spălăcitură de ploscă = poșircă. 5. (înv.) lichid diluat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
spălăcitură, spălăciturisubstantiv feminin
- 1. Obiect spălăcit, decolorat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 2. Apă (murdară) care a fost folosită la spălat. DLRLC
- Spălăcitura ce mai rămăsese în baia unde se îmbăiase argatul. ISPIRESCU, L. 163. DLRLC
-
etimologie:
- Spălăci + sufix -tură. DEX '98 DEX '09