spălăcit¹ sns [At: UDRESCU, GL. / E: spălăci] Spălare (1) superficială.

spălăcit², ~ă [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 124/13 / V: (reg) ~luc~ / Pl: ~iți, ~e / E: spălăci] 1 a (D. obiecte, d. substanțe etc.) Care are o culoare puțin intensă Si: decolorat² (1), șters, (reg) spălat² (8), spălătocit (1), spălătuit (1). 2 a Care și-a pierdut culoarea inițială Si: decolorat², șters, (reg) spălat², spălătocit (2), spălătuit (2). 3-4 a, av (D. culori) (Care este) puțin intens Si: șters², (liv) tern, (reg) stricat. 5 a (Rar) Care este slab conturat Si: vag, estompat (1). 6 a Care se distinge cu greutate Si: vag, estompat (5). 7 a (Fig; d. stil, exprimare, artă etc.) Care este lipsit de expresivitate, de vigoare etc. 8 a (D. oameni) Care are obrazul lipsit de culoare Si: searbăd¹, șters², (pop) spelb. 9 a (D fața oamenilor) Care este fără culoare Si: searbăd¹, șters², (pop) spelb. 10 a (Pex; d. fața oamenilor) Lipsit de expresivitate Si: inexpresiv, neexpresiv. 11-12 a (D. păr) Care este decolorat sau de culoare deschisă. 13 a (D. ochi) Care au o culoare ștearsă, lipsită de luminozitate sau expresivitate. 14 a (D. privire) Fără expresivitate. 15 a (D. lumină, d. surse de lumină sau d. corpuri luminoase) Care este lipsit de intensitate Si: stins, palid, pal², (rar) pălit, (pop) searbăd¹. 16 a (D. momente ale zilei) Lipsit de suficientă luminozitate. 17 a (Îrg; d. vin) Diluat (1). 18 a (Olt; d. fasole) Care este fiartă puțin și apoi clătită cu apă rece.

SPĂLĂCIT, -Ă, spălăciți, -te, adj. 1. Care este lipsit de culori vii; șters, fără strălucire. V. decolorat. Vameșul englez... cu ochii... spălăciți călcă apăsat. BART, S. M. 97. Stau în neclintire, de jur împrejur, dealuri nesfîrșite ce-și lungesc coama netedă, ca un volan negru, pe cenușiul spălăcit al bolții fără lumini. VLAHUȚĂ, N. 179. La lumina spălăcită a becului... chipul camaradului seamănă cu icoana unui martir. CARAGIALE, O. II 239. 2. Palid, searbăd; p. ext. lipsit de expresie, de vioiciune; ofilit. Și-a ales mireasă din cătun... O fetișcană spălăcită, pistruiată, cu coade lungi, galbene. STANCU, D. 75. Giupîne, ești spălăcit și sarbăd, parc-ai ieșit acu din mormînt. ALECSANDRI, T. 1616. ◊ Fig. Condeiul meu cel smead, molatic, searbăd și spălăcit. ODOBESCU, S. III 159. ◊ (Substantivat) Tăcu, o apucă de bărbie, apoi, netezind-o pe frunte, îngînă cu glas trăgănat: N-ai grijă; nu te dau eu nici pe zece spălăcite de-acelea. DUNĂREANU, CH. 112.

SPĂLĂCIT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este lipsit de culori vii; decolorat; șters. 2) Care este lipsit de expresie; palid; șters; fad. /v. a spălăci

spălăcit a. decolorat, palid: ești spălăcit și sarbăd AL.

spălăcít, -ă adj. Descolorat. Fig. Șters, fără aparență, fără distincțiune: om, caracter spălăcit.

spălăci [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~cesc / E: spăla + -ăci] 1-2 vr, (rar) vtf A-și pierde sau a-și face să-și piardă culoarea inițială Si: a (se) decolora (5-6), a ieși, (reg) a se serbezi, a se spălătoci (1). 3-4 vr, (rar) vtf A deveni sau a face să devină șters, prin spălare sau sub acțiunea razelor solare Si: a (se) decolora (1-2), a ieși, (reg) a se serbezi, a se spălătoci (2). 5 vt (Fig) A-și pierde valoarea. 6 vt (Fig) A dispărea din memorie. 7 vr (Rar) A se estompa (4). 8 vr (Rar; d. oameni) A se ofili. 9 vr (D. ochi) A-și pierde luminozitatea. 10 vr (Reg; d. lichide) A-și pierde aciditatea Si: a se răsufla. 11-12 vtr (Îrg) A (se) spăla (1-2) în mod superficial. 13 vt (Îvr; c. i. alimente) A clăti (17).

spălucit, ~ă a vz spălăcit²

SPĂLĂCI, spălăcesc, vb. IV. Refl. A-și pierde culoarea inițială, a deveni mai șters, mai puțin viu (prin spălare sau sub influența razelor solare); a se decolora. La marginea satului te întîmpină din stînga o cruce strîmbă pe care e răstignit un Hristos cu fața spălăcită de ploi. REBREANU, I. 9. ◊ Fig. Totul era bătrîn, totul era trecut în copilul acela; gura i se îngurzise, ochii i se spălăciseră. CAMILAR, N. II 368. ♦ Tranz. Fig. (Neobișnuit) A face să se șteargă culoarea. Se îmbăia în întunecimea de pe pămînt și în zarea nehotărîtă ce, revărsîndu-se, spălăcea un petec de cer. MACEDONSKI. O. III 47.

A SE SPĂLĂCI pers. 3 se ~ește intranz. 1) (despre obiecte colorate) A-și pierde culoarea inițială sub acțiunea unor factori externi; a se șterge; a se decolora. 2) fig. (mai ales despre ochi) A deveni inexpresivi. /a spăla + suf. ~ăci

A SPĂLĂCI ~esc tranz. rar A face să se spălăcească. /a spăla + suf. ~ăci

spălăcì v. a ieși la spălat, a-și pierde coloarea.

spălăcésc (mă) v. refl. (d. spăl cu sufixu din mă bălăcesc). Ĭes la spălat, mă descolorez. Fig. Iron. Îmĭ ĭau o aparență vrednică de milă: rău te-aĭ spălăcit, măĭ!

spălăci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spălăcește, imperf. 3 pl. se spălăceau; conj. prez. 3 să se spălăcească; ger. spălăcindu-se

!spălăci (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spălăcește, imperf. 3 sg. se spălăcea; conj. prez. 3 să se spălăcească

spălăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spălăcesc, imperf. 3 sg. spălăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. spălăcească

SPĂLĂCIT adj. 1. decolorat, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit, (fig.) ieșit. (Un material ~.) 2. șters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, șters. (O față ~.)

SPĂLĂCIT adj. 1. decolorat, șters, (reg.) spălat, spălătocit, spălătuit. (Un material ~.) 2. șters, (livr.) tern, (reg.) stricat. (Culoare ~.) 3. pal, palid, slab, stins, (rar) pălit, (pop.) searbăd. (Lumina ~ a lămpii.) 4. inexpresiv, neexpresiv, searbăd, șters. (O față ~.)

Spălăcit ≠ aprins, expresiv, țipător, viu

SPĂLĂCI vb. a se decolora, a ieși, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)

SPĂLĂCI vb. a se decolora, a ieși, (reg.) a se serbezi, a se spălătoci. (Țesătura s-a ~ la spălat.)

spălăcit, spălăcită, adj. (reg.) spălare superficială; linciuire.