3 intrări
51 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (6)
- relaționale (11)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
- argou (11)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPĂLAT2, -Ă, spălați, -te, adj. 1. Curățat cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc.; curat. 2. (Despre oameni și corpul lor) Îngrijit, dichisit. ♦ Fig. Cu educație îngrijită, cu maniere alese, bine-crescut. – V. spăla.
SPĂLAT1, spălaturi, s. n. Faptul de a (se) spăla. – V. spăla.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂLAT1, spălaturi, s. n. Faptul de a (se) spăla. – V. spăla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
spălat2, ~ă a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: spăla] 1 (D. ființe sau d. lucruri) Curățat cu ajutorul apei (și al săpunului, leșiei, detergenților, substanțelor chimice etc.), al benzinei etc. Si: (reg) lăut. 2 (Pex) Curat3 (8). 3 (Fam; fig; d. oameni) Prezentabil. 4 (Fam; fig; d. oameni) Care este destul de educat, cizelat etc.. Si: (fam) scuturat2, scuturățel, spălățel (2), curățel (1), îngrijit. 5 (D. minereuri) Care nu mai conține impurități în urma curățării cu jet de apă. 6 (Fig; d. cer) Senin1 (2). 7 (Fig; d. culori) Pal2. 8 (Reg; d. obiecte) Decolorat2 (1). 9 (Reg; d. obiecte de metal sau de os) Lucios. 10 (Reg; d. obiecte de metal sau de os) Neted.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spălat1 [At: (cca 1750) GCR II, 64/5 / Pl: ~uri / E: spăla] 1-2 Spălare (1, 4). 3 (Fam; gmț; îe) Iese la ~ Se spune ca o consolare celui care are o neplăcere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂLAT2, -Ă, spălați, -te, adj. 1. Curățat cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc.; curat. 2. (Despre oameni și corpul lor) Îngrijit, dichisit. ♦ Fig. Cu educație îngrijită, cu maniere alese, binecrescut. – V. spăla.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SPĂLAT2, -Ă, spălați, -te, adj. 1. Curățat cu ajutorul unui lichid (apă, leșie, benzină). Mi-am adus rufele spălate la fîntîna din sat, ca să le anin în cuiul meu și să le întind în odaie. ALECSANDRI, T. I 322. (Cu pronunțare regională) Tare bine te-oi cata Și ți-oi face de mîncat Aleor și grîu spalat. ȘEZ. III 157. ◊ Fig. Pentru aceasta s-a pregătit și cerul cu albastrul spălat. C. PETRESCU, C. V. 290. 2. (Despre oameni și corpul lor) Îngrijit, curat. Ce folos de tine, dragă, Că ești albă și spălată Și trăiești tot supărată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. ♦ Fig. Care are maniere bune; cu educație îngrijită.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPĂLAT1 s. n. Faptul de a (se) spăla; spălare. Spălatul vaselor și căratul apei cădeau în sarcina Ghighiței. REBREANU, I. 67. Un lighean de lut cu ibric, pentru spălat, în mijlocul odăii. CREANGĂ, O. A. 98. Spălătorul e o cîrpă ce slujește la spălatul blidelor. ȘEZ. VIII 90. ◊ Expr. (Despre țesături) A intra la spălat v. intra. (Familiar) Iese la spălat, se spune în glumă, ca o consolare, celui care are o neplăcere.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spălat adj. în sint. bani spălați Bani obținuți pe căi ilicite investiți în afaceri legale ◊ „Gaudino a publicat o carte, devenită repede un best-seller, intitulată «Ancheta imposibilă», în care se fac dezvăluiri senzaționale privind modul în care bani «spălați» și venituri ilicite [...] au fost folosite pentru finanțarea campaniei electorale a Partidului Socialist, de guvernământ, în 1988 [...]” R.l. 20 III 91 p. 8 (din spăla după fr.)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spălat a. 1. albit, curățat; 2. fam. curat. ║ n. acțiunea de a spăla.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spălát n., pl. inuzitat urĭ. Acțiunea de a spăla deseorĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂLA, spăl, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) curăța folosind apă, săpun, detergenți etc. ◊ Expr. (Tranz.) A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî. A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură. (Fam.) Iese la spălat, se spune ca o consolare glumeață celui care are o supărare, un necaz (mărunt). (Refl.) Spală-te (sau spălați-vă) sau să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. ♦ Tranz. (Fam.) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele). ♦ Tranz. Fig. A face să se șteargă, să dispară o greșeală, un rău, o insultă. 2. Tranz. (Despre ploaie, râuri, șuvoaie etc.) A roade pământul, a-l lua și a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a mânca, a săpa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scălda un țărm. 3. Tranz. A supune un minereu unui curent de apă pentru a separa unii dintre componenții lui. – Lat. *expellavare (= ex-per-lavare).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spăla vtra [At: COD. VOR.2 21r/9 / V: spela / Pzi: spăl / E: ml *experlavare] 1-2 vtr A (se) curăța de murdărie, de impurități etc. cu ajutorul apei (cu săpun, cu leșie, cu detergenți, cu substanțe chimice etc.), al benzinei etc. Si: (reg) a (se) la. 3 vt (Îe) A ~ (pe cineva) pe cap sau (cuiva) capul (cumsecade) A certa rău pe cineva Si: a ocărî. 4 vt (Îe) A-și ~ obrazul A face față unei situații. 5 vt (Îae) A scăpa de rușine. 6 vt (Pop; îe) A ~ cuțitul (ori paloșul sau brațul) în cineva (sau în sângele cuiva ori, înv, întru sânge) A lovi pe cineva cu cuțitul Si: a înjunghia. 7 vt (Îe) A ~ în sânge A răzbuna pe cineva. 8 vt (Reg; îe) A-și ~ gura A-și aduce insulte unul altuia. 9 vt (Reg; îe) A fi ~t cu zahăr în gură A vorbi frumos. 10 vt (Reg; îae) A fi plăcut la vorbă. 11 vt (Reg; îe) A-și ~ gâtul (sau beregata) A consuma o băutură alcoolică. 12 vt (Reg; îe) A-și ~ hainele A-și bate joc de cineva. 13 vt (Reg; îe) A ~ multe A vorbi despre lucruri fără importanță Si: a spune verzi și uscate. 14 vt (Pop; d. femei; șîe a ~ cămașa (ori flori) A avea menstruație. 15 vt (Reg; îe) A ~ de păcate (pe cineva) A omorî. 16 vt (Arg; îc) ~-varză (sau –linte, -poamă) Sabie (1). 17 vt (Fam; îac) Om fricos. 18 vt (Fam; îac) Om de nimic Si: golan (3). 19 vr (Înv; îe) A se ~ pe mâini sau (sau pe bot, rar, pe buze, pe dinți) de ceva A scăpa de cineva. 20 vr (Îae) A pierde o situație favorabilă. 21 vr (Îae) A-și pierde speranța de a recăpăta un lucru. 22 vr (Fam; îe) ~-te (sau spălați-vă), să se spele pe cap Descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. 23 vtrp (C. i. impurități, murdărie etc.) A îndepărta cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc., al benzinei etc. pentru a curăța pe cineva sau ceva. 24 vt (C. i. conglomerate, minereuri sau metale) A supune unui curent de apă pentru a separa impuritățile. 25-26 vtr (Fig) A dispărea sau face să dispară Si: a (se) șterge. 27-28 vtr A (se) limpezi. 29-30 vtr A (se) purifica. 31 vtrp (Reg) A (se) curăța (moara sau o parte a ei) după ce s-a măcinat porumb, orz, ovăz, cu o mică cantitate de măciniș. 32-33 vtr (Fig; d. pisici) A (se) linge și a(-și) netezi blana. 34 vr (Ban; Trs) A se decolora (2). 35 vt (Bis; fig) A ispăși (păcate, greșeli etc.). 36-37 vtr (Bis; fig; adesea udp „de”) A (se) mântui. 38-39 vtrp (C. i. insulte, greșeli de comportare etc.) A fi iertat sau face să fie iertat, ispășind o pedeapsă Si: a (se) răscumpăra. 40 vtrp (Pex; c.i. reputația cuiva) A (se) reabilita. 41 vr (Reg) A se achita de o datorie. 42 vt (D. ape, ploi etc.; c. i. soluri, terenuri etc.) A exercita o acțiune de înlăturare prin transport a unor elemente componente Si: a eroda (1), a roade1, a săpa. 43 vr (Trs; d. pământ) A se surpa în urma unei inundații sau a unei ploi abundente. 44 vt (Înv; d. râuri; c. i. regiuni, localități) A traversa. 45 vt (Înv; pex; d. râuri; c. i. regiuni, localități) A trece pe lângă... 46 vtrp (Îvr; d. mări, oceane) A (se) mărgini. 47 vt (Îvr; c. i. pomi fructiferi sau părți ale lor) A stropi. 48 vt (Fam) A face să piardă un bun prin înșelătorie. 49 vt (Fam; pex) A jefui. 50 vtrp (Pop; c. i. scânduri) A (se) rindelui. 51 vt (Fam) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spela v vz spăla
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂLA, spăl, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) curăța folosind apă, săpun, detergenți etc. ◊ Expr. (Tranz.) A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî. A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură. (Fam.) Iese la spălat, se spune ca o consolare glumeață celui care are o supărare, un necaz (mărunt). (Refl.) Spală-te (sau spălați-vă) sau să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. ♦ Tranz. (Fam.) A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele). ♦ Tranz. A face să se șteargă, să dispară o greșeală, un rău, o insultă. 2. Tranz. (Despre ploaie, râuri, șuvoaie etc.) A roade pământul, a-l lua și a-l duce cu sine; a produce o eroziune; a mânca, a săpa. ♦ (Despre ape, valuri) A uda, a scălda un țărm. 3. Tranz. A supune un minereu unui curent de apă, pentru a separa unul dintre componenții lui. – Lat. *expellavare (= ex-per-lavare).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPĂLA, spăl, vb. I. 1. Tranz. A îndepărta murdăria de pe ceva cu ajutorul unui lichid (de obicei al apei). Își spălă frumușel mînile de lut și porni iarăși la drum. CREANGĂ, P. 288. Colo-n vale la fîntînă Două fete spălau lînă. ALECSANDRI, P. A. 51. Era vineri, cînd femeia unui gospodar dintr-un sat megieș cu satul nostru s-a apucat să spele cămeșile. ȘEZ. I 59. Eu mă duc, mîndră-n cătane, Tu rămîi de-mi spală haine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 307. O mînă spală pe alta și amîndouă obrazul. ◊ (Glumeț) La mîndruța-n joc voinică, Spală oala tu, pisică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. ◊ (Poetic) Curgi, apă, curgi frumos și lin, Și spală pînza mea de in. IOSIF, T. 65. ◊ (Absol., subînțelegîndu-se rufe de pat, de corp) De ce port cămașă neagră?... Că mi-e nevasta beteagă. Ori beteagă, ori nebună, Că nu mi-a spălat de-o lună. HODOȘ, P. P. 150. ◊ Expr. A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu fața curată. (Cu pronunțare regională) Varsă sudori, cît învîrt colacii din cuptior; – că doar deodată cu sara, le trebuie să aibă cu ce-și spala obrazul înaintea plugarilor. ȘEZ. III 178. A spăla (pe cineva) pe cap = a certa (pe cineva), a mustra rău, a ocărî, a batjocori. Cum am să-l spăl pe cap cînd l-oi prinde, cu principiile d-sale! CARAGIALE. O. VII 136. A spăla putina v. putină. ◊ Compus: spală-varză = om de nimic, flecar, palavragiu. El de-acum n-o să mai crează C-un golan, un spală-varză, De rusale-adus aice Poate casa ca să-i strice. GANE, N. II 30. ♦ (Familiar, complementul indică o persoană) A purta cuiva de grijă (spălîndu-i rufele). Era lucru firesc ca el să nu rămîie stingher. Cum ar fi putut să-și poarte așa singur gospodăria? Cine-i gătea de mîncare, cine-l spăla, cine-i așternea patul? SLAVICI, V. P. 24. ♦ Fig. A limpezi, a curăța, a purifica (îndepărtînd ceea ce întunecă sau acoperă). Cerul acoperit de nori îl spală vîntul. STANCU, D. 63. ◊ Refl. Noaptea, s-au spălat nourii de pe cer. SADOVEANU, F. J. 762. ♦ Fig. (Familiar) A lua cuiva ceva (cu forța sau prin înșelătorie); a jefui. Cutare a spălat pe cutare de zece capre ș-o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111. 2. Refl. A se curăța de murdărie (cu apă, cu săpun); a-și curăța corpul. Își văzură gîturile rupte, murdare și păroase. De cînd nu s-au mai spălat? SAHIA, N. 73. Sîmbătă de amiază-n jos Mă lau și mă spăl frumos. ȘEZ. I 13. ◊ (Urmat de determinări arătînd partea corpului care se curăță sau stratul de murdărie îndepărtat) Se spălă pe față de sînge. DUMITRIU, N. 162. Pe palme să mă spăl eu De sîngele frate-meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. Cînd fu cătră dimineață Popa se spăla pe față. ALECSANDRI, P. P. 97. ◊ Expr. A se spăla pe mîini sau (tranz.) a-și spăla mîinile v. mînă. (Familiar) Spală-te pe cap = (exprimînd un sentiment de dezinteres) descurcă-te, fă ce știi (ca să ieși din încurcătură). ◊ Fig. Se spălase în Ozana de toate îndoielile și prinsese sub malul bulboanei și doi păstrăvi. SADOVEANU, F. J. 537. Că nu curge ceea vale Să mă pot spăla de jale; Că nu curge cel izvor Să mă pot spăla de dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 217. (Subiectul este lucrul care trebuie îndepărtat) Cele răle să se spele. CREANGĂ, A. 60. Astă insultă se poate spăla numai cu viața. BOLINTINEANU, O. 399. 3. Tranz. (Despre ape, valuri) A roade pămîntul, a-l lua și a-l duce cu sine; a mînca, a săpa. Uneori e o noapte senină de vară... alteori, o ploaie necontenită spală pămîntul cu înverșunare. BOGZA, C. O. 288. ◊ (Poetic) Dragostea de astă-vară Uitată-i pe prispă-afară, Ori pe prispă am uitat-o, Ori că ploaia mi-a spălat-o, Sau tîlharii mi-au furat-o. SEVASTOS, C. 105. 4. Tranz. A uda (din belșug). Aud că e o femeie tînără, bună, simțitoare; poate că s-ar fi îndurat de nenorocirea mea. Oh, i-aș fi spălat picioarele cu lacrămi. NEGRUZZI, S. I 52. 5. Tranz. A supune unui curent de apă, pentru a separa unul dintre componenți. A spăla aurul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
minimașină de spălat sint. s. Mașină de spălat de mici proporții ◊ „Noutăți la cooperativa «Electrobobinajul» din București: minimașină de spălat rufe, cască de uscat părul, bigudiuri electrice.” R.l. 13 IX 77 p. 5 (din mini- + mașină de spălat; cf. fr. minimachine à laver; DMN)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spăla vb. I în constr. a spăla bani A investi bani obținuți pe căi ilegale în afaceri legale v. narcorublă (1993) (traduce fr. blanchir de l’argent, des capitaux)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SPĂLA spăl tranz. 1) A curăța cu apă (sau cu alt lichid). ~ rufele. ◊ A-și ~ obrazul a scăpa de rușine. 2) (despre ape) A roade treptat; a eroda. 3) (despre ape) A uda pe toată întinderea (țărmuri); a scălda. 4) (minereuri) A supune unui proces de separare a părților componente (cu ajutorul apei sau a altui lichid). /<lat. experlavare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spălà v. 1. a curăța cu apă: a spăla rufe, vase; 2. a se face curat: a se spăla pe obraz; fig. a se spăla pe mâini, a nu lua răspunderea, a arunca vina asupra altuia. [Lat. EX-PER-LAVARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spăl, a -á v. tr. (lat. *ex-péllavo, *-pellavare [ex-per-lavo]. – Spăl, spelĭ, spală: să spele. V. laŭ). Curăț cu un lichid: a spăla rufe, a spăla paharu, îmĭ spăl mînile. Fig. Șterg, fac să se uĭte: a spăla pin sînge o ofensă. V. refl. Mă curăț cu apă: cînd ne sculăm din somn, ne spălăm pe mînĭ și pe față. Fig. Nicĭ cu Dunărea nu te veĭ spăla. A-tĭ spăla mînile, a te descărca de răspundere, a fugi de responsabilitate (ca Pilat). Spală-te (saŭ freacă-te) pe cap cu acest lucru saŭ cu acest om, se zice ironic cînd unu cere cu insistență un lucru și, în sfirșit, i-l daĭ ca să scapi de el saŭ cînd îțĭ aduce pe cap un om importun cu care, la urma urmeĭ, tot el trebuĭe să se plictisească.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spălat s. n., pl. spălaturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spălat s. n., pl. spălaturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spălat s. n., pl. spălaturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spăla (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. spăl, 2 sg. speli, 3 spală; conj. prez. 1 sg. să spăl, 3 să spele; imper. 2 sg. afirm. spală
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spăla (a ~) vb., ind. prez. 3 spală; conj. prez. 3 să spele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spăla vb., ind. prez. 1 sg. spăl, 3 sg. și pl. spală; conj. prez. 3 sg. și pl. spele
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPĂLAT s. 1. spălare, (reg.) lăut. (~ ul pe cap.) 2. spălare, spălătură, (înv. și reg.) spălătorie. (La primul ~ al rufelor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂLAT adj. 1. (reg.) lăut. (Copil ~.) 2. (reg.) zolit. (Rufe ~.) 3. curat. (Așternuturi ~.) 4. curățel, îngrijit, spălățel, (înv. și reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂLAT adj. v. albastru, clar, curat, decolorat, limpede, pur, senin, spălăcit, străveziu, șters.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂLAT s. 1. spălare, (reg.) lăut. (~ pe cap.) 2. spălare, spălătură, (înv. și reg.) spălătorie. (La primul ~ al rufelor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spălat adj. v. ALBASTRU. CLAR. CURAT. DECOLORAT. LIMPEDE. PUR. SENIN. SPĂLĂCIT. STRĂVEZIU. ȘTERS.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPĂLAT adj. 1. (reg.) lăut. (Copil ~.) 2. (reg.) zolit. (Rufe ~.) 3. curat. (Așternuturi ~.) 4. curățel, îngrijit, spălățel, (înv. și reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Spălat ≠ nespălat
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂLA vb. 1. (reg., mai ales în Transilv.) a (se) la. (S-a ~ pe corp.) 2. (reg., mai ales în Transilv.) a la, (reg.) a zoli. (A ~ rufele cu leșie.) 3. a scălda, a uda. (Marea ~ țărmul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂLA vb. v. eroda, ispăși, izbăvi, mântui, parcurge, pedepsi, purifica, răscumpăra, răzbuna, roade, salva, săpa, străbate, traversa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spăla vb. v. ERODA. ISPĂȘI. IZBĂVI. MÎNTUI. PARCURGE. PEDEPSI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. RĂZBUNA. ROADE. SALVA. SĂPA. STRĂBATE. TRAVERSA..
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPĂLA vb. 1. (reg., mai ales în Transilv.) a (se) la. (S-a ~ pe corp.) 2. (reg., mai ales în Transilv.) a la, (reg.) a zoli. (A ~ rufele cu leșie.) 3. a scălda, a uda. (Marea ~ țărmul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spăla (-l, -at), vb. – A curăța cu apă. – Mr. aspel, spilare, megl. spel, spilari, istr. spelu. Lat. perlavāre, cu s- lat. sau expresiv (Cipariu, Gram., 314; Cihac, I, 141; Meyer, Alb. St., IV, 99; Candrea, Éléments, 73; Crețu 369; Pușcariu 1613; Candrea-Dens., 936; REW 3044; Meyer-Lübke, ZRPh., XXVIII, 618), conservat numai în rom. (Rosetti, I, 171) și în alb. shpëljań (Philippide, II, 641). Această etimologie a fost respinsă de Densusianu, Rom., XXVI, 100, care propune lat. *expellāre, de la pellis, puțin convingător. Der. spălat, adj. (curățat cu apă; îngrijit, dichisit); spălat, s. n. (spălare); nespălat, s. m. (murdar, soios); spălător, adj. (care spală; s. n., cîrpă de bucătărie; s. n., lavabou); spălătoare, s. f. (lighean, vas de spălat); spălătoareasă (var. spălătoriță), s. f. (femeie care spală rufe); spălătorie, s. f. (s. f. (încăpere de spălat rufe); spălătură, s. f. (spălat; lături); spală-varză, s. m. (fanfaron); spălăci, vb. (a spăla prost, de mîntuială; refl., a-și pierde culoarea, a se decolora), cu suf. expresiv -ci (după Pușcariu, Dacor., III, 678, de la un lat. *experlavicāre); spălăcitură, s. f. (obiect decolorat; lături); spălăcioasă, s. f. (plantă, Senecio vernalis), transpunere a it. spellicciosa (Candrea), sau a numelui științific.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MANUS MANAT LAVAT (lat.) o mână spală pe alta – Aforism al filozofului pitagorician Epiharm, preluat ulterior de Seneca și de Petroniu. Exprimă ideea colaborării în sens bun, uneori în sens rău.[1]
- Mai probabil manus manum lavat. — cata
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Il faut laver son linge sale en famille (fr. „Rufele murdare trebuie spălate în familie”) – Voltaire a adresat aceste cuvinte enciclopediștilor, sfătuindu-i să nu aducă în public certurile dintre ei. Dar expresia ar fi rămas poate necunoscută, dacă n-ar fi reluat-o Napoleon. (Balzac, în romanul Eugenie Grandet, o atribuie chiar direct lui Bonaparte). Într-o faimoasă diatribă, rostită la 1 ianuarie 1814 în fața deputaților care începuseră a cîrti împotriva lui și a administrației imperiale, Napoieon spuse: „Dacă aveți a vă plinge, trebuia să așteptați alt prilej cînd, în fața sfetnicilor mei sau chiar în fața mea, v-ați fi spus plîngerile și, în măsura în care ar fi fost întemeiate, vi le-aș fi satisfăcut. Dar explicația ar fi avut loc între noi, căci în familie, nu în public, se spală rufele murdare”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a ieși la spălat expr. 1. (d. pete de murdărie) a se curăța, a dispărea. 2. (fig.) a nu conta, a nu avea importanță.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a intra la spălat / la apă expr. (d. țesături) a-și micșora dimesiunile în urma spălării.[1]
- Nu este construcție argotică, ci din limbajul familiar. — Alexutsu
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a nu se spăla pe dinți de dimineață expr. a vorbi obscen.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se spăla ca pisica expr. 1. (iron.) a se spăla superficial. 2. a fi neglijent.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se spăla pe mâini (ca Pilat din Pont) expr. a nu se implica într-o dispută; a nu-și asuma responsabilitatea într-o situație critică.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se spăla pe picioare în damigeană expr (glum. – d. femei) a avea picioare foarte subțiri.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a spăla bani expr. a introduce pe piață bani proveniți din activități ilegale.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a spăla pe cineva pe cap expr. a certa.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a spăla putina expr. a fugi; a pleca precipitat / în goană / pe furiș.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și spăla obrazul expr. a se reabilita.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spală-te pe cap! expr. descurcă-te singur, cu propriile puteri!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT34) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
spălat, spălatăadjectiv
- 1. Curățat cu ajutorul apei, săpunului, detergenților etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Mi-am adus rufele spălate la fîntîna din sat, ca să le anin în cuiul meu și să le întind în odaie. ALECSANDRI, T. I 322. DLRLC
- Tare bine te-oi cata Și ți-oi face de mîncat Aleor și grîu spalat. ȘEZ. III 157. DLRLC
- Pentru aceasta s-a pregătit și cerul cu albastrul spălat. C. PETRESCU, C. V. 290. DLRLC
-
- 2. Despre oameni și corpul lor: curat, dichisit, îngrijit. DEX '09 DLRLC
- Ce folos de tine, dragă, Că ești albă și spălată Și trăiești tot supărată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 375. DLRLC
- 2.1. Cu educație îngrijită, cu maniere alese. DEX '09 DLRLCsinonime: bine-crescut
-
etimologie:
- spăla DEX '98 DEX '09
spălat, spălaturisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) spăla. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: spălare
- Spălatul vaselor și căratul apei cădeau în sarcina Ghighiței. REBREANU, I. 67. DLRLC
- Un lighean de lut cu ibric, pentru spălat, în mijlocul odăii. CREANGĂ, O. A. 98. DLRLC
- Spălătorul e o cîrpă ce slujește la spălatul blidelor. ȘEZ. VIII 90. DLRLC
- Iese la spălat, se spune în glumă, ca o consolare, celui care are o neplăcere. DLRLC
-
etimologie:
- spăla DEX '98 DEX '09
spăla, spălverb
- 1. A (se) curăța folosind apă, săpun, detergenți etc. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: curăța
- Își spălă frumușel mînile de lut și porni iarăși la drum. CREANGĂ, P. 288. DLRLC
- Colo-n vale la fîntînă Două fete spălau lînă. ALECSANDRI, P. A. 51. DLRLC
- Era vineri, cînd femeia unui gospodar dintr-un sat megieș cu satul nostru s-a apucat să spele cămeșile. ȘEZ. I 59. DLRLC
- Eu mă duc, mîndră-n cătane, Tu rămîi de-mi spală haine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 307. DLRLC
- O mână spală pe alta și amândouă obrazul. DLRLC
- La mîndruța-n joc voinică, Spală oala tu, pisică. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. DLRLC
- Curgi, apă, curgi frumos și lin, Și spală pînza mea de in. IOSIF, T. 65. DLRLC
- De ce port cămașă neagră?... Că mi-e nevasta beteagă. Ori beteagă, ori nebună, Că nu mi-a spălat de-o lună. HODOȘ, P. P. 150. DLRLC
- Își văzură gîturile rupte, murdare și păroase. De cînd nu s-au mai spălat? SAHIA, N. 73. DLRLC
- Sîmbătă de amiază-n jos Mă lau și mă spăl frumos. ȘEZ. I 13. DLRLC
- Se spălă pe față de sînge. DUMITRIU, N. 162. DLRLC
- Pe palme să mă spăl eu De sîngele frate-meu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 496. DLRLC
- Cînd fu cătră dimineață Popa se spăla pe față. ALECSANDRI, P. P. 97. DLRLC
- Se spălase în Ozana de toate îndoielile și prinsese sub malul bulboanei și doi păstrăvi. SADOVEANU, F. J. 537. DLRLC
- Că nu curge ceea vale Să mă pot spăla de jale; Că nu curge cel izvor Să mă pot spăla de dor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 217. DLRLC
- Cele răle să se spele. CREANGĂ, A. 60. DLRLC
- Astă insultă se poate spăla numai cu viața. BOLINTINEANU, O. 399. DLRLC
- 1.1. A purta cuiva de grijă (spălându-i rufele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era lucru firesc ca el să nu rămîie stingher. Cum ar fi putut să-și poarte așa singur gospodăria? Cine-i gătea de mîncare, cine-l spăla, cine-i așternea patul? SLAVICI, V. P. 24. DLRLC
-
- 1.2. A face să se șteargă, să dispară o greșeală, un rău, o insultă. DEX '09 DEX '98
- 1.3. A limpezi, a curăța, a purifica (îndepărtând ceea ce întunecă sau acoperă). DLRLC
- Cerul acoperit de nori îl spală vîntul. STANCU, D. 63. DLRLC
- Noaptea, s-au spălat nourii de pe cer. SADOVEANU, F. J. 762. DLRLC
-
- 1.4. A lua cuiva ceva (cu forța sau prin înșelătorie). DLRLCsinonime: jefui
- Cutare a spălat pe cutare de zece capre ș-o mială. DELAVRANCEA, H. T. 111. DLRLC
-
- A spăla pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva, a-l ocărî. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cum am să-l spăl pe cap cînd l-oi prinde, cu principiile d-sale! CARAGIALE. O. VII 136. DLRLC
-
- A-și spăla obrazul = a face față unei situații, a scăpa de rușine; a ieși cu bine dintr-o încurcătură. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Varsă sudori, cît învîrt colacii din cuptior; – că doar deodată cu sara, le trebuie să aibă cu ce-și spala obrazul înaintea plugarilor. ȘEZ. III 178. DLRLC
-
- Iese la spălat, se spune ca o consolare glumeață celui care are o supărare, un necaz (mărunt). DEX '09 DEX '98
- A se spăla pe mâini sau (tranzitiv) a-și spăla mâinile. DLRLC
- Spală-te (sau spălați-vă) sau să se spele pe cap = descurcă-te (sau descurcați-vă) sau să se descurce cu propriile puteri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Spală-varză = om de nimic. DLRLCsinonime: flecar palavragiu
- El de-acum n-o să mai crează C-un golan, un spală-varză, De rusale-adus aice Poate casa ca să-i strice. GANE, N. II 30. DLRLC
-
-
- 2. (Despre ploaie, râuri, șuvoaie etc.) A roade pământul, a-l lua și a-l duce cu sine; a produce o eroziune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Uneori e o noapte senină de vară... alteori, o ploaie necontenită spală pămîntul cu înverșunare. BOGZA, C. O. 288. DLRLC
- Dragostea de astă-vară Uitată-i pe prispă-afară, Ori pe prispă am uitat-o, Ori că ploaia mi-a spălat-o, Sau tîlharii mi-au furat-o. SEVASTOS, C. 105. DLRLC
-
- 3. A uda (din belșug). DLRLCsinonime: uda
- Aud că e o femeie tînără, bună, simțitoare; poate că s-ar fi îndurat de nenorocirea mea. Oh, i-aș fi spălat picioarele cu lacrămi. NEGRUZZI, S. I 52. DLRLC
-
- 4. A supune un minereu unui curent de apă pentru a separa unii dintre componenții lui. DEX '09 DLRLC
- A spăla aurul. DLRLC
-
etimologie:
- *expellavare (= ex-per-lavare) DEX '09 DEX '98