3 definiții pentru spârcâitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spârcâitură sf [At: POLIZU / V: (înv) ~căi~ / Pl: ~ri / E: spârcâi + -tură] (Îrg) 1-2 Spârcâială (2-3). 3 (Mun) Spârc1 (3).
spârcăitură sf vz spârcâitură
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
spârcâitură, spârcâituri, s.f. 1. (înv. și reg.) spârcâială. 2. (reg.) țâșnitură dintr-un lichid; stropitură, spârc.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: spârcâitură
spârcâitură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
spârcăitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.