3 definiții pentru spârcâitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spârcâitor, ~oare a [At: ISPIRESCU, ap. GCR II, 371 / V: ~căi~ / Pl: ~i, ~oare / E: spârcâi + -tor] (Reg) Care se spârcâie (1).
spârcăitor, ~oare av vz spârcâitor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
spârcâitor, spârcâitoare, adj. (reg.) care se spârcâie.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: spârcâitor
spârcâitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
spârcăitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)