opțiuni

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

spârcâit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: spârcâi] (Mun) Spârcâială (1).

spârcâit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: spârcâi] (Mun) Murdărit cu un lichid, cu excremente etc.

spârcăi v vz spârcâi

spârcâi [At: POLIZU / V: ~căi, (reg) ~cui / Pzi: spârcâi, (reg) ~esc / E: spârc + -âi] 1 vr (Pop; d. ființe, mai ales d. păsări) A elimina (prin împroșcare) excremente, mai ales sub formă lichidă Vz găinăța, cufuri. 2 vt (Pop; d. ființe, mai ales d. păsări) A murdări cu un lichid, cu excremente etc.. 3-4 vti (Reg; d. lichide, materii fluide etc.) A țâșni.

spârcui2 v vz spârcâi

spărcăì v. a spurca: și plopul e înnoit și-l spărcăe cioarele. [Cf. spârc].

spîrcîĭ, a -í v. tr. (imit Cp. cu bîrcîi), Vest. Triv. Murdăresc pin găinaț moale: rațele au spîrcîit lemnele. V. refl. Rațele s’aŭ spîrcuit pe lemne, au murdărit lemnele.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPÂRCÂI vb. v. defeca, ieși.

spîrcîi vb. v. DEFECA. IEȘI.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

spârcâit, -ă, adj. (reg.) murdărit (cu excremente de pasăre), găinățat.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

spârcâit, spârcâituri s. n. (er.) act sexual ratat; ejaculare precoce.

Intrare: spârcâit
spârcâit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spârcâit
  • spârcâitul
  • spârcâitu‑
  • spârcâită
  • spârcâita
plural
  • spârcâiți
  • spârcâiții
  • spârcâite
  • spârcâitele
genitiv-dativ singular
  • spârcâit
  • spârcâitului
  • spârcâite
  • spârcâitei
plural
  • spârcâiți
  • spârcâiților
  • spârcâite
  • spârcâitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: spârcâi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spârcâi
  • spârcâire
  • spârcâit
  • spârcâitu‑
  • spârcâind
  • spârcâindu‑
 singular plural
  • spârcâie
  • spârcâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spârcâi
 (să)
  • spârcâi
  • spârcâiam
  • spârcâii
  • spârcâisem
a II-a (tu)
  • spârcâi
 (să)
  • spârcâi
  • spârcâiai
  • spârcâiși
  • spârcâiseși
a III-a (el, ea)
  • spârcâie
 (să)
  • spârcâie
  • spârcâia
  • spârcâi
  • spârcâise
plural I (noi)
  • spârcâim
 (să)
  • spârcâim
  • spârcâiam
  • spârcâirăm
  • spârcâiserăm
  • spârcâisem
a II-a (voi)
  • spârcâiți
 (să)
  • spârcâiți
  • spârcâiați
  • spârcâirăți
  • spârcâiserăți
  • spârcâiseți
a III-a (ei, ele)
  • spârcâie
 (să)
  • spârcâie
  • spârcâiau
  • spârcâiră
  • spârcâiseră
spârcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)