7 definiții pentru spârcâi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spârcâi [At: POLIZU / V: ~căi, (reg) ~cui / Pzi: spârcâi, (reg) ~esc / E: spârc + -âi] 1 vr (Pop; d. ființe, mai ales d. păsări) A elimina (prin împroșcare) excremente, mai ales sub formă lichidă Vz găinăța, cufuri. 2 vt (Pop; d. ființe, mai ales d. păsări) A murdări cu un lichid, cu excremente etc.. 3-4 vti (Reg; d. lichide, materii fluide etc.) A țâșni.
spârcăi v vz spârcâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spârcui2 v vz spârcâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spărcăì v. a spurca: și plopul e înnoit și-l spărcăe cioarele. [Cf. spârc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spîrcîĭ, a -í v. tr. (imit Cp. cu bîrcîi), Vest. Triv. Murdăresc pin găinaț moale: rațele au spîrcîit lemnele. V. refl. Rațele s’aŭ spîrcuit pe lemne, au murdărit lemnele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPÂRCÂI vb. v. defeca, ieși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spîrcîi vb. v. DEFECA. IEȘI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||